Antibioticele sunt rareori indicate pentru COVID-19, dar prescrierea lor a crescut în timpul pandemiei. Rezistența antimicrobiană (AMR) nu a dispărut, deci principiile de administrare ar trebuie reanalizate.

Deși au apărut câteva vaccinuri, iar multe altele sunt în curs de dezvoltare, suntem încă departe de a ajunge la imunitatea de turmă la nivel global, arată o analiză publicată de blogul WorldBank.

Aproximativ 75% dintre pacienții cu COVID-19 au primit antibiotice împotriva co-infectărilor și infectărilor secundare, chiar dacă apariția lor este estimată la mai puțin de 10%, respectiv, 15%. Pacienții mai în vârstă, cei cu comorbidități, cei aflați la terapie intensivă sau internați în Orientul Mijlociu și Asia au fost invariabil tratați cu antibiotice.

Mulți pacienți au primit, de asemenea, antiretrovirale refolosite, folosite la tratarea altor infecții virale precum gripa, Ebola sau HIV, în ciuda dovezilor privind rezistența tot mai mare la acestea. Trebuie amintită și utilizarea controversată a hidroxiclorochinei, un medicament antimalariem și, mai recent, a ivermectinei, un medicament antiparazitar ieftin, folisit în țările cu venituri mici și medii, dar și în Medicina Veterinară.

Institutul Național de Sănătate al SUA a inventat un nou acronim, PASC, sau Post-Acute Sequalae COVID-19, pentru a înlocui ceea ce până acum se numea efecte COVID pe termen lung, caracterizat prin manifestări clinice persistente inexplicabile. Cele mai frecvente sunt pierderea mirosului, ceață cerebrală, tulburări mentale și de somn și capacitatea pulmonară afectată. Prin urmarem, rezistența antimicrobiană (AMR) poate intra la categoria sechele, fiind definită ca efect secundar al unei boli.

Mai mulți experți din domeniul sănătății au creat platforma Access to COVID-19 Tools Accelerator (ACT-A), pentru a accelera dezvoltarea, producția în masă și implementarea de noi instrumente. Dar, în absența unor soluții dovedite și imediate, este posibil să punem o presiune evolutivă nejustificată asupra bacteriilor, virușilor și paraziților prin utilizarea inadecvată a antimicrobienilor.
Un raport recent al OMS privind cercetarea și dezvoltarea globală concluzionează că actuala conductă clinică de anti-bacteriene este „insuficientă” pentru a aborda provocarea AMR.