Orice criză afectează companiile în termeni de profitabilitate, iar actorii pieţelor de capital sunt foarte atenţi la profiturile companiilor: când acestea intră în declin, investitorii încep să vândă şi să caute alte oportunităţi. Unul dintre cei mai importanţi indicatori în evaluarea acţiunilor e PER (price earnings ratio) – raportul dintre cotaţia acţiunii şi profit. Împreună cu ratele de creştere ale afacerii, determină randamentul investiţiei pe termen mediu şi lung. PER e important, însă nu singular, ci în conjuncţie cu indicatorul ROE (return on equity) – rentabilitatea capitalului propriu.
Când ROE e mare, piaţa acceptă mai uşor un PER de valori mai ridicate. Într-o piaţă echilibrată şi relativ saturată, ratele de creştere sunt mici, riscurile mai reduse, iar importanţa PER creşte. În pieţele emergente, ratele de creştere sunt mai bune, astfel investitorii privesc cu alţi ochi valorile indicatorului PER. Aici întâlnim PER de 20-30 sau chiar mai mari, pe când în cele dezvoltate valorile sunt între 10 şi 20. Criza sub-prime din SUA a afectat semnificativ profiturile băncilor de investiţii, iar, în ianuarie, pieţele de capital au înregistrat pierderi de 5.200 de miliarde dolari. Efectul PER multiplică profitul sau pierderea. PER mai mare de pe pieţele emergente a adus corecţii mai drastice şi volatilitate mai mare, însă plusul rămâne perspectiva de dezvoltare – sunt mai flexibile şi se vor adapta mai rapid noilor condiţii. Rămâne de văzut dacă economia SUA şi-a păstrat capacitatea de recuperare.
Capital – Editia nr.11, data 19 martie 2008
