După 100 de zile de lupte, rezultatul conflictului din Ucraina rămâne extrem de incert, dar devin din ce în ce mai clare modalitățile prin care acesta transformă în mod semnificativ Europa, de la nord la sud și de la vest la est.

Deși impactul războiului a fost resimțit de fiecare țară de pe continent, au existat câteva tendințe subregionale cheie. Să luăm, de exemplu, Europa de Nord, unde reverberațiile asupra apărării și securității au fost resimțite în mod deosebit, scrie Arab News. 

Săptămâna aceasta, secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, va purta discuții cu Suedia și Finlanda, după ce ambele au solicitat aderarea la alianța militară, precum și cu Turcia, care s-a opus aderării lor. Scopul lui este să aducă ambele națiuni în club, cât mai curând posibil.

Între timp, miercurea trecută, Danemarca a votat cu o majoritate covârșitoare, într-un referendum de referință, pentru renunțarea la o clauză de exceptare, veche de trei decenii, care a scutit-o de participarea la politica de apărare comună a UE, în ciuda apartenenței sale la NATO.

Oricât de importantă este această dinamică de apărare în Europa de Nord, cea mai importantă evoluție ar putea fi în est, unde importanța tot mai mare a acelei subregiuni pe continent a fost accelerată.

Europa de Est, vizată direct de războiul din Ucraina

Acest lucru nu se datorează doar faptului că națiunile de acolo au fost cel mai puternic afectate de efectele invaziei Rusiei, în mai multe moduri, inclusiv prin valul de refugiați care fug din Ucraina. Mai larg, conflictul a accentuat un proces care era deja în desfășurare, în care influența politică în Europa înclină spre est.

Cu siguranță, Franța și Germania rămân cele mai influente țări ale UE din vestul încă dominant al continentului. Cu toate acestea, lucrurile se schimbă din mai multe motive, printre care ponderea economică în creștere a Europei Centrale și de Est. La două decenii de la aderarea primelor opt națiuni din centrul și estul la UE, există o convergență economică în creștere cu Europa de Vest.

Și, din punct de vedere politic, importanța strategică a statelor cheie din Centru și Est este în creștere, inclusiv prin grupuri precum București 9 (Bulgaria, Republica Cehă, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Polonia, România și Slovacia), care urmează să se întâlnească săptămâna aceasta.

Unii dintre liderii acestor națiuni, inclusiv premierul ungar Viktor Orban, au atras controverse semnificative ca urmare a pozițiilor lor populiste. Alții, totuși, precum prim-ministrul estonian Kaja Kallas, stabilesc o agendă mai constructivă la summit-urile europene. Între timp, reprezentanții cheie de la Bruxelles își pun amprenta, inclusiv Valdis Dombrovskis din Letonia, vicepreședintele executiv al Comisiei Europene responsabil cu comerțul.

Ce vor face China și SUA?

Influența crescândă a statelor din est și centru nu a fost observată doar în Europa. Mai multe puteri străine, inclusiv SUA și China, manifestă un interes sporit pentru regiune. De exemplu, China își promovează inițiativa Belt and Road în regiune. Numeroase state din Europa de Est și Centrală au semnat deja acorduri BRI, inclusiv Croația, Republica Cehă și Ungaria.

Aceasta nu este în niciun caz singura evoluție care subliniază diplomația în creștere a Beijingului în regiune. Un alt exemplu este gruparea 16+1, care are ca scop consolidarea cooperării dintre China și 11 state membre ale UE, plus cinci țări balcanice (Albania, Bosnia și Herțegovina, Bulgaria, Croația, Republica Cehă, Estonia, Grecia, Ungaria, Letonia, Muntenegru, Nord Macedonia, Polonia, România, Serbia, Slovacia și Slovenia) în domeniile investițiilor, transporturilor, finanțelor, științei, educației și culturii.

Bruxelles-ul este conștient de aceste evoluții și este îngrijorat de posibilitatea ca unele entități externe „să se divizeze și să guverneze”, într-un efort de a submina interesele colective ale continentului. De aceea, Comisia Europeană își promovează propria agendă ambițioasă de integrare post-Ucraina, simțind o fereastră istorică de oportunitate pentru a promova proiectul „uniunii tot mai strânse”.

Tot mai multe țări vor să adere la NATO

În apărare, de exemplu, există un impuls tot mai mare către o agendă paneuropeană mai puternică. Acest obiectiv a primit un impuls din recentele decizii ale Suediei, Finlandei și Danemarcei pe frontul securității. Această agendă militară este, de asemenea, promovată intens de lideri naționali și regionali cheie, precum președintele francez Emmanuel Macron și președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen.

În postul său anterior ca ministru german al apărării, aceasta din urmă a susținut planurile pentru o armată europeană, astfel încât continentul să poată reacționa mai credibil la amenințările la adresa păcii. La rândul său, Macron favorizează o mai mare autonomie strategică pentru UE în materie de apărare, și nu doar din cauza situației din Ucraina. În plus, el afirmă că recentul pact de securitate dintre Australia, Regatul Unit și SUA, care a dus la o dezamăgire diplomatică pentru Franța, după anularea unui acord de apărare pe care îl convenise cu Australia, subliniază de ce Europa trebuie să conlucreze mai mult în acest domeniu.

Așadar, invadarea Ucrainei de către Rusia schimbă semnificativ peisajul de pe continent. Prin utilizarea unor dinamici diferite în diferite subregiuni, Bruxelles-ul își intensifică acum planul pentru a se asigura că poate oferi o viziune îndrăzneață, la nivelul întregului bloc, pentru a face față provocărilor și oportunităților, atât interne, cât și externe, care se află la orizontul continentului.