Efectul trecerii la ora de iarnă asupra percepției timpului este un subiect de interes crescut. Studiul face parte dintr-un proiect mai amplu care investighează modul în care perturbările externe pot influența percepția noastră asupra timpului.
Trecerea la ora de iarnă
Trecerea la ora de iarnă în 2024 va avea loc în noaptea de sâmbătă spre duminică, 26 spre 27 octombrie, când, în România, ceasurile se vor da înapoi, transformând ora 4:00 în ora 3:00. Această schimbare va aduce întrebarea: te demoralizează întunericul mai timpuriu sau te bucuri de o oră în plus pentru a te odihni dimineața? Oamenii de știință au realizat un studiu pe această temă, iar rezultatele sunt cu adevărat interesante, conform cotidianului britanic The Guardian.
„Sunt interesat să încerc să înțeleg cum se simte atunci când viața de zi cu zi este perturbată de o forță externă: simți că ai mai mult sau mai puțin timp și niveluri mai mari sau mai scăzute de bunăstare?” este întrebarea profesorului Ruth Ogden de la Universitatea Liverpool John Moores, care este în fruntea studiul.
Cum ne influențează trecerea la ora de iarnă
Studiul face parte dintr-un proiect mai amplu care examinează cum perturbările externe influențează percepția timpului la oameni. Ogden a început să se intereseze de această arie de cercetare după ce a fost implicată într-un accident de mașină în timpul studiilor universitare, experiență în care a simțit o încetinire a timpului.
„Timpul este un element extrem de trecut cu vederea al psihologiei. Viețile noastre sunt structurate de un ceas și cu toții avem o reprezentare internă a timpului, dar înțelegem foarte slab modul în care oamenii percep timpul și dacă am putea modifica experiențele oamenilor în timp pentru a crea îmbunătățiri ale bunăstării”, se arată în studiu.
De asemenea, cercetătoarea a analizat cum alte evenimente semnificative din punct de vedere emoțional, inclusiv pandemia de Covid, pot distorsiona percepția noastră asupra timpului, în special în cazul persoanelor care se confruntă cu durerea cronică.
„Am descoperit că oamenii care se descurcau bine și aveau niveluri mai scăzute de anxietate, depresie sau stres au experimentat o izolare relativ rapidă, în timp ce persoanele care au avut o izolare lentă erau aceia care erau mai izolați social, deprimați sau mai puțin mulțumiți niveluri de interacțiune socială”, a spus Ogden.
„Ridică această idee interesantă că experiența noastră de timp este încorporată în traume”, a spus Ogden.
Studiul este deschis tuturor adulților din Marea Britanie și implică completarea unui sondaj online despre viața de zi cu zi și presiunea resimțită. Participanții pot finaliza chestionarul fie în săptămâna dinaintea trecerii la ora de iarnă, fie după schimbarea ceasului.
Teoria profesorului Patricia Kingori
Una dintre întrebările la care Ogden și echipa sa speră să găsească răspuns este dacă grupurile marginalizate social sau persoanele care se confruntă cu presiunea timpului, cum ar fi părinții ocupați, experimentează schimbarea orei diferit față de cei care au un control mai mare asupra timpului lor. Această teorie este susținută de profesorul Patricia Kingori, sociolog la Ethox.
„Suntem deosebit de interesați de relația dintre timp și putere și de modul în care, atunci când alți oameni dețin controlul asupra timpului, acesta poate crea diverse tipuri de nedreptate pentru anumite grupuri”, a spus profesorul Patricia Kingori, sociolog la Ethox din cadrul Universității Oxford.
„Atunci când oamenii au suferit traume, nu sunt în măsură să își mobilizeze resursele”
De exemplu, Kingori și colaboratorii săi din Brazilia lucrează cu femei ale căror copii se confruntă cu probleme pe termen lung cauzate de infecția cu virusul Zika.
Conform dreptului internațional, există o fereastră limitată în care astfel de persoane pot depune o cerere împotriva statului.
„Cu toate acestea, atunci când oamenii au suferit traume, adesea nu sunt capabili să își mobilizeze resursele necesare pentru a acționa la timp și a respecta acest termen limită. Chiar și atunci când au posibilitatea, s-ar putea să simtă că timpul s-a încetinit”, a explicat ea.
Un alt exemplu este presiunea socială pe care multe femei o resimt pentru a avea copii într-un interval foarte restrâns al vieții lor fertile, de obicei între jumătatea anilor 20 și mijlocul anilor 30.
„Am lucrat atât cu mame adolescente, cât și cu femei în vârstă care frecventează clinicile și unul dintre lucrurile interesante este că, în ambele cazuri, femeile au simțit adesea că au fost surprinse la ‘momentul greșit’, chiar dacă din punct de vedere biologic, ar putea avea copii”, a spus Kingori.
„Controlul timpului este un fel de putere blândă care acționează asupra noastră în moduri care ne pot face adesea să ne simțim în întârziere, inadecvați sau nepotriviți, și totuși adesea nu o vedem ca pe o formă de putere”, a mai precizat Patricia Kingori.
Concluzia lui Ruth Ogden
Scopul pe termen lung al proiectului este de a identifica strategii care ar putea ajuta la abordarea unor astfel de inegalități, care ar putea duce la îmbunătățiri ale bunăstării individuale și societale.
„Pentru mine, schimbarea ceasului ne oferă o mică perspectivă asupra a ceea ce se întâmplă atunci când timpul se schimbă pentru toți ceilalți, dar nu s-a schimbat în același mod pentru tine sau când societatea îți impune anumite restricții. De asemenea, ridică idei interesante, cum ar fi să avem un drept uman pentru timp?”, a spus Ruth Ogden.