Sunt oare diferențe între sectorul privat și cel public? În mod normal, nu ar trebui să fie, întrucât logica ”afacerilor” este aceeași. O diferență ar putea veni din viteza de reacție diferită a acționarilor. Companiile private din întreaga lume, nu doar din România, au reacționat imediat după primele semne ale crizei. Iar reacția a fost una în lanț. Sistemul financiar bancar a redus expunerea pe anumite sectoare considerate la risc, reducerea creditării a dus la creșterea ponderii finanțării interne (din capitalul circulant), nevoia de capital circulant a tras după sine reducerea cheltuielilor și a investițiilor, profitul net al companiilor a scăzut, capacitatea acestora de a rambursa împrumuturile s-a diminuat, determinând astfel instituțiile financiare să-și analizeze eficiența internă a operațiunilor, ș.a.m.d.
Toate acestea au condus la reducerea încasărilor la bugetul de stat. Guvernele tuturor țărilor din lume au anunțat măsuri de austeritate, care au avut ca principal scop reducerea la minim a cheltuielilor (reduceri de personal, diminuări succesive de bugete, reducerea investițiilor în infrastructură, etc.).
Perioada de creștere economică susținută anterior declanșării crizei economice din România a permis companiilor o anumită relaxare asupra costurilor. Volumul de business era suficient de mare pentru a genera rate de profitabilitate mai mult decât decente. Prin urmare, prima etapă a reducerii cheltuielilor a putut fi făcută fără a afecta procesele de business.
Adâncirea crizei economice a făcut însă necesară o analiză și mai atentă a costurilor. Au apărut noi programe de restructurare a angajaților, creșteri de salarii moderate față de perioadele anterioare, chiar diminuări de salarii, renegocieri de contracte de achiziții, eliminarea cheltuielilor discreționare, decizii de externalizare sau internalizare a unor activități, etc. Acesta e momentul în care a apărut și diferențierea între companii. Reducerea costurilor fără îmbunătățirea eficienței proceselor interne nu este nimic altceva decât o cosmetizare, fără adresarea problemelor structurale.
În concluzie, ceea ce diferențiază adevărații câștigători este suplețea și agilitatea organizației în perioadele dificile. Analiza eficienței proceselor de business, dar mai ales implementarea măsurilor necesare, conduc la dimensionarea corectă a proceselor interne și implicit a forței de muncă.
Toate aceste măsuri ar putea fi aplicate și în sectorul public. Câștiguri imediate ar putea fi obținute prin implementarea unor procese și/sau sisteme care să permită derularea eficientă a activității. Există exemple nenumărate implementate deja în alte țări, atât în sectorul privat, cât și în sectorul public.
Centralizarea procesului de achiziții
În aprilie 2011, Deutsche Telekom și France Telecom au anunțat formarea unui joint venture pentru achiziția de echipamente de telecomunicații, estimând economii anuale de 1,3 miliarde Euro. Entitatea a devenit operațională în octombrie 2011. Această colaborarea între doi jucători globali, concurenți în o serie de țări europene, a venit după ce T-Mobile UK și Orange UK și-au combinat rețelele mobile în Marea Britanie într-un joint venture numit Everything Everywhere.
În iunie 2011, guvernul Marii Britanii a anunțat constituirea unei echipe centralizate pentru achiziții de bunuri și servicii pentru tot guvernul. Scopul acestei echipe este de a negocia contracte cu preț unic, eliminând astfel diferența de preț între achizițiile diferitelor departamente. Economiile anunțate se ridică la 3 miliarde Lire Sterline pe an, reprezentând 25% din cheltuiala curentă cu achiziția bunurilor respective.
Nu în ultimul rând, există numeroase exemple de centralizare a achizițiilor pentru spitale în întreaga lume.
Centre de servicii comune
În august 2011, guvernul Canadei a anunțat înființarea unui centru de servicii IT pentru tot guvernul. Anterior acestui anunț, guvernul utiliza peste 100 sisteme de e-mail, avea peste 300 de centre de date și peste 3000 servicii de rețea în sectorul public federal. Intenția este de a se trece la un sistem de e-mail unic, de a reduce numărul de centre de date la 20 și de a optimiza rețelele electronice în interiorul și între diferitele departamente guvernamentale.
În septembrie 2011, cabinetul primului ministru al Marii Britanii a emis anumite recomandări pentru reducerea costurilor prin implementarea unor centre de servicii comune. În raportul intitulat ”Servicii Comune: O viziune strategică”, se solicita standardizarea proceselor și funcțiilor din back office, pentru a atinge economii anuale de 2.5 miliarde Lire Sterline în departamentele de resurse umane, financiar și achiziții.
Numitorul comun al tuturor celor de mai sus este eficiența. Rămâne însă de văzut în ce măsură sectorul public din Romania este pregătit să opereze pe astfel de baze, precum și eventualele modificări legislative ce ar permite implementarea unor astfel de mecanisme.
Dinu Bumbăcea este Partner Advisory în cadrul KPMG
