Una dintre cele mai mari iniţiative private din cele două Principate Române de dinainte de Unire a fost Eforia Spitalelor Civile. Instituţia a luat fiinţă printr-o decizie a generalului Pavel Kiseleff, din 2 aprilie 1832, care a reunit Fundaţiunile Colţea, Pantelimon şi Iubirea de Oameni-Filantropia. Legea din 16 octombrie 1864 a hotărât ca bugetul ei să fie supus votului Adunării Deputaţilor (ca şi în cazul bugetului statului), administrarea bunurilor sale urmând a se face după normele administraţiei de stat, cu aplicarea legii contabilităţii publice şi a controlului Curţii de Conturi pentru verificarea gestiunii financiare. Această lege a durat până la dispariţia instituţiei, sub comunişti.
Eforia a supravieţuit şi s-a dezvoltat numai datorită donaţiilor şi sprijinului privat. Instituţia întreţinea multe aşezăminte spitaliceşti în Muntenia şi, într-o măsură mai mică, în Moldova. În afara proprietăţilor funciare de zeci de mii de hectare, Eforia Spitalelor Civile mai deţinea la 1921 şi 51.622 de hectare de pădure, situate în regiunile de şes, deal şi munte. După expropriere, Eforia a rămas cu subsolul moşiilor expropriate din regiunile petrolifere: moşia Slobozia-Vrăjitoarea (Prahova), Doftăneţ-Poenăreanca (concesionată societăţilor „Steaua Română“ şi „Concordia“), Balaca-Scăeni (concesionată societăţii „Subsolul Român“), moşiile Sărasca-Matiţa, Delniţa şi Viadeşti-Valea Dobrotei (aflate toate în Prahova), precum şi moşia Bucşani-Dalles din judeţul Dâmboviţa. Aceasta din urmă a fost concesionată până în 1947 societăţii „Subsolul Român“. Alte moşii aflate în posesia Eforiei din zona petroliferă a Prahovei au fost Poiana, Cocorăşti-Capri, Valea Mantiei Pantazi şi Nisipoasa, Urlaţi Fântânelele şi Vărbilău, al căror subsol nu a fost concesionat. Eforia mai avea sute de imobile în Capitală, la Sinaia, precum şi în alte localităţi. Cele mai renumite au fost Palatul Eforiei, pe care îl puteţi vedea şi azi pe bulevardul Elisabeta, astăzi acolo fiind Primăria Sectorului 5. La 1935, clădirea cuprindea şi un complex de magazine, o sală de spectacole cu diferite anexe, apartamente şi o instalaţie de băi publice.
La Sinaia, Eforia deţinea hotelul Caraiman, hotelul Palace şi Cazinoul, cu tot complexul aferent de magazine. În proprietatea instituţiei se mai aflau un portofoliu de diverse titluri financiare, printre care 2.116 de acţiuni ale Băncii Naţionale a României, 5.096 de acţiuni ale societăţii „Sinaia“, 33.400 de acţiuni ale societăţii „Subsolul Român“, 36.900 de acţiuni ale societăţii „Petrol Govora“, 20.000 de acţiuni ale „Creditului Rural“, precum şi alte acţiuni şi rente cu o valoare nominală de circa 20 de milioane de lei. La acestea se mai adăugau un număr de 17 schituri cu veniturile lor. În anul 1931, Eforia Spitalelor Civile avea un venit total de 216.300.000 de lei, în condiţiile în care deţinea în spitalele sale un număr de 2.200 de paturi. Preţul era de circa160 de lei pe zi pentru operaţiile chirurgicale şi de 120 de lei pentru tratamentele obişnuite.
