In acest sumbru tablou al femeii in societatea moderna, tranzitia din Romania a reusit sa puna o pata de culoare pentru a scoate in evidenta vremurile pe care le traim. Nesiguranta economica si sociala, lipsa de perspective, teama de a nu-si pierde serviciul din cauza problemelor maternitatii, dar si insuficienta protectie sau responsabilitate a partenerului au condus la refuzul femeilor de a mai avea copii. Niciodata in istoria sa, Romania nu s-a mai confruntat cu o astfel de problema. Pentru a desavarsi acest „succes” demografic, Parlamentul vrea sa adopte si ridicarea limitei varstei de pensionare a femeilor, prin viitoarea Lege a pensiilor. Aceasta decizie, care se bazeaza numai pe ratiuni bugetare, va amplifica somajul la varstele tinere, deoarece posturile vor ramane mai mult timp ocupate de persoanele mentinute in activitate. „In plus, voi avea un numar mai mare de femei cu varste cuprinse intre 40 si 60 ani carora, de regula, reusesc foarte greu sa le gasesc un loc pe piata fortei de munca”- declara dna Norica Nicolai, secretar de stat la Ministerul Muncii si Protectiei Sociale.
Cu numai 26 de reprezentante in Parlament, sustinerea drepturilor si intereselor femeii, asa cum se intampla in toate statele democratice, este aproape imposibila. Daca inainte de 1989, sexul „slab” alcatuia 34% din structura Marii Adunari Nationale, iar 11% din ministri erau femei, in actualul Parlament reprezentativitatea femeilor a depasit cu putin cinci procente ( 5,3% la alegerile din 1996, fata de 4% la cele anterioare). Cu toate ca femeile au o pondere de 20-50% in totalul membrilor partidelor politice, o rapida evaluare a rolului lor in viata politica indica un nivel extrem de scazut al implicarii in sfera deciziilor. Aceasta situatie se explica prin faptul ca, in structurile de partid, majoritatea femeilor detine doar responsabilitati organizatorice si administrative, numarul celor care ocupa o pozitie inalta in ierarhia decizionala fiind aproape fara importanta.
Ele muncesc
si ei conduc
Propunerea de a se facilita accesul femeilor catre structurile de conducere ale partidelor prin sistemul cotei, la fel ca si initiativa de „premiere” a partidelor care le promoveaza pe listele electorale au ramas, deocamdata, doar la stadiul bunelor intentii. In preajma campaniei, desigur, atractivitatea acestor deziderate fata de reprezentantele „jumatatii” cetatenilor cu drept de vot va creste iarasi. Dna deputat Paula Maria Ivanescu pretinde ca „avem si femei care dicteaza in partidele lor linia politica, unele – linia economica, altele – cea sociala sau de educatie.
Numarul femeilor care au ultimul cuvant de spus si sunt responsabile in diverse domenii este mare, dar nu este reflectat in cel al posturilor ocupate. Nominalizarile pe functii se fac in „buna traditie” romaneasca, in continuare. Acolo unde sunt doua-trei femei care muncesc, apare imediat un sef barbat, care nu se prea omoara nici cu munca si nici cu studiul.”
In Guvern, cu exceptia unei sederi cu totul trecatoare a Danielei Bartos la Ministerul Sanatatii, nici o femeie nu a apucat sa vada cum este viata de pe scaunul de ministru. Doar cateva au reusit sa ocupe functii ceva mai in josul ierarhiei.
In acest moment, in Romania sunt zece femei secretar de stat, trei la cabinetul primului-ministru si doua pe functii de director in secretariatul general al Guvernului. Nu exista, in schimb, nici o femeie in pozitie de decizie la Curtea de Justitie, Curtea Constitutionala, Serviciul Roman de Informatii, Telecomunicatii sau Servicii Speciale.
In aceste conditii, desigur ca este pe deplin justificabila si amanarea sine die a discutarii Proiectului de promovare a egalitatii de sanse dintre femei si barbati. In acest document, care sta uitat la Senat de un an se stipuleaza interzicerea angajarii sau disponibilizarii pe criterii de sex, dand posibilitatea persoanelor lezate sa actioneze in justitie patronul. Deoarece in cuprinsul lui se face referire si la hartuirea sexuala, majoritatea barbatilor nu agreeaza punerea pe ordinea de zi a proiectului.
Egalitate,
dar nu pentru toti
In locul unor reactii mai puternice de sustinere a problemelor femeilor, participarea acestora la viata sociala a scazut in ultimii ani. Fata de ponderea in populatia activa, gradul de instruire si competenta profesionala, accesul si participarea femeilor la elaborarea si aplicarea politicilor de dezvoltare economico-sociala sau in asumarea responsabilitatilor de decizie sunt in acest moment aproape nesemnificative. De la 26,8% in 1994, ponderea femeilor conducatori si functionari superiori in administratia publica si unitatile economico-sociale a ajuns, in trimestrul I al acestui an, la 27,4% Daca in administratia publica locala prezenta feminina a inceput sa se faca simtita (2,25% primari, 6,11% consilieri locali si 5,47% membri in consiliile judetene), Primaria Capitalei a ramas in schimb pe mana barbatilor. Ceea ce se vede, cu ochiul liber, peste tot prin Bucuresti…
Buna pregatire profesionala si competentele dovedite constant in domeniul stiintei au determinat, in schimb, cresterea numarului femeilor specialisti cu ocupatii intelectuale: 46,1% in 1994 – 49,7% in 1997. In totalul populatiei active, femeile continua sa aiba totusi ponderea cea mai mare in randul functionarilor administrativi (72%), lucratorilor operativi in servicii si comert (71,2%) si in randul agricultorilor si lucratorilor calificati in agricultura, silvicultura si pescuit (54,1%).
Comparativ cu barbatii, femeile detin cele mai multe locuri de munca in domeniul juridic (aproximativ 80%), unde, la fel ca si in activitatile bancare, financiare si de asigurari (68%), salariile sunt peste media obisnuita. Procente mari de ocupare cu forta de munca feminina se mai intalnesc si in invatamant (71,5%), hoteluri si restaurante (65,4%), comert (54,9%), posta si telecomunicatii (53,6%), precum si in agricultura (53,6%).
Locul unde nu se schimba nimic
In zonele rurale, in afara de faptul ca populatia feminina este imbatranita, conditiile materiale se limiteaza mai mult la supravietuire. Aici se intalneste acea categorie de oameni denumita in anchete „lucratori familiali neremunerati”. Aproape 80% sunt femei care presteaza servicii menajere in propriile gospodarii.
In aceste zone nu sunt, din pacate, programe specifice de integrare a femeilor in munca. Cu ajutorul Programului Natiunilor Unite pentru Dezvoltare au fost lansate cateva proiecte de sustinere a industriei mici si a agroturismului. Au fost deschise cateva ateliere si se fac in continuare eforturi pentru promovarea produselor executate de femei. In Maramures si la Bran, turismul rural a reusit sa atraga in circuitul economic un numar insemnat de gospodarii si a antrenat, de asemenea, un numar semnificativ de femei. Cu exceptia judetului Prahova unde, cu fonduri de la Comunitatea Europeana, s-a construit o fabrica de jucarii in care lucreaza sotiile minerilor disponibilizati, programele lansate in sudul tarii nu au avut sanse mari de izbanda.
Fonduri de garantare pentru intreprinzatori
Pana se va vota legea in Parlament, Ministerul Muncii si Protectiei Sociale are intentia sa inceapa derularea unor programe finantate prin Uniunea Europeana in domeniul egalitatii de sanse. Dna Norica Nicolai intentioneaza sa initieze un fond special pentru femei, in vederea garantarii creditelor, chiar cu riscul de a fi acuzata ca face discriminari pozitive.
Argumentul hotarator il constituie numarul mult prea mic de intreprinzatoare care au reusit sa apara si sa supravietuiasca in economia de piata dupa 1990: 0,5% din populatia feminina activa. In afara accesului la credite, pentru dezvoltarea unui sector „feminin” al afacerilor este nevoie de facilitati care trebuie acordate. Fondurile financiare restranse afecteaza capacitatea femeilor de afaceri de a face campanii publicitare si conferinte de presa pentru a-si promova produsele.
Participarea acestora, spre exemplu, in misiunile comerciale straine sponsorizate de Guvern este aproape inexistenta. Aceeasi este situatia si in cazul targurilor si expozitiilor organizate in strainatate, ca sa nu mai amintim de faptul ca nu exista un sistem special de date si informatii privind activitatile promovate numai de femei. Analistii spun ca romancelor noastre altceva le lipseste: un model dupa care sa se inspire. Un altul decat al femeii sovietice, afisat ani la rand pe peretii caminelor culturale. Un model al femeii care ocupa functii de conducere sau dezvolta o cariera de succes fara sa-si sacrifice viata de familie sau cea personala.tr
r
Paula Maria Ivanescu,r
deputat PD, vicepresedinte r
al Camerei Deputatilorr
r
„Guvernul actual a conceput reforma strict din punct de vedere matematic. Este o gandire departata de oameni, profund gresita si la fel de grava pentru femei ca si pentru barbati. Prelungirea varstei de pensionare pentru femei, care sunt raspunzatoare de perpetuarea natiei si de sanatatea ei, nu numai fizica, dar si sociala, data fiind obligatia de a creste copii capabili sa duca mai departe aceasta tara, este o mare greseala. Structura biologica va fi marcata generatii la rand, pentru ca nu se poate schimba totul, de la o zi la alta. In Romania, nici unul dintre guvernele care au venit la putere nu a avut o strategie legata de resursele umane, fapt pentru care noi nu avem o politica demografica.”r
r
Smaranda Dobrescu, r
deputat PSDR, viceprese-r
dinte al Camerei de munca r
si protectie sociala r
r
„Actualul buget nu reflecta o preocupare privind crearea de noi locuri de munca. In aceasta perioada dura, atentia spre capitalul uman a fost orientata intr-o singura directie: acordarea creditelor subventionate celor care angajeaza someri. La acest capitol s-a putut vedea ca s-a dublat cuantumul sumei alocate anul trecut. S-au mai promovat si programe pentru zonele defavorizate sau nominalizate, fara a fi insa facute discriminari intre barbati si femei. De altfel, prin reglementarile adoptate in ultimii doi ani, noi am incercat sa promovam sanse egale pentru toti oamenii. „r
