Formaţiunile politice vor investi de aproape două ori mai mult în campaniile electorale din acest an comparativ cu cele din 2004.
Aproximativ 30 de milioane de euro. Atât se estimează că vor investi formaţiunile politice în promovarea candidaţilor la alegerile locale şi parlamentare. Chiar dacă alegerile prezidenţiale nu vor fi organizate decât în 2009.
Cam jumătate din aceşti bani, adică circa 15 milioane de euro, vor fi utilizaţi pentru campania pentru Camera Deputaţilor şi Senat. Dacă va fi introdus votul uninominal, sistem care ar putea înteţi bătălia pentru fotoliile din Casa Poporului, este posibil ca sumele aruncate în joc să fie chiar mai mari. Restul banilor va fi investit în campaniile pentru consiliile locale şi judeţene şi, mai ales, în cele pentru alegerea primarilor. Numai în Bucureşti se apreciază că vor fi cheltuite două-trei milioane de euro pentru Primăria Generală şi poate încă o dată pe atât pentru campaniile candidaţilor la primăriile de sector.
În 2004, partidele au avut de cheltuit, pentru tot anul, cam 18 milioane de euro, cea mai mare parte a fondurilor fiind canalizată către cheltuieli electorale. În anul în curs vom asista, probabil, la o dublare a sumelor pentru campanie. Creşterea economică, ce a stimulat, direct (prin majorarea salariului minim, care a crescut implicit şi limitele donaţiilor şi cotizaţiilor către partide) şi indirect (prin sporirea veniturilor potenţialilor sponsori), fondurile aflate în joc are rolul ei în această evoluţie. Însă nu trebuie neglijat nici faptul că miza alegerilor este, de fapt, administrarea celor mai mari bugete publice din istoria României.
Sursele obscure ale bugetelor de campanie
Estimările de mai sus iau în discuţie fondurile ajunse în posesia partidelor în mod legal. Însă, în paralel, există şi numeroase modalităţi de a folosi în interesul politicienilor bani gri sau negri. „Pot fi folosite pentru finanţare entităţi paralele unor partide politice – fundaţii, persoane particulare sau firme. Acestea nu finanţează direct partidul respectiv, dar organizează evenimente, plătesc deplasările în teritoriu în campanie, plătesc spectacolele care se fac”, explică Mugur Ciuvică, preşedintele Grupului de Investigaţii Politice.
„O altă metodă este derularea unor operaţiuni fără contract”, punctează Victor Alistar, director executiv al organizaţiei Transparency International România.
Partidele vor efectua cheltuieli fără precedent pentru cele două reprize ale meciului electoral din acest an. Doar o parte din aceste sume vor avea provenienţă clară.
În 2004, principalele şase partide din România (PSD, PNL, PD, PRM, UDMR şi PUR, actualmente PC) au avut venituri oficiale totalizând 712 miliarde de lei vechi (71,2 milioane de lei noi sau aproximativ 18 milioane de euro). Sumele au fost utilizate şi pentru cheltuielile curente ale formaţiunilor politice, însă cea mai mare parte a fost înghiţită de cele două campanii electorale: cea pentru alegerile locale şi cea pentru parlamentare şi prezidenţiale. În 2007, numai campania pentru europarlamentare (alegeri cu o miză mult mai mică decât cele organizate pentru demnităţile din ţară), partidele de mai sus, plus nou-apărutele PNG şi PC, au cheltuit 6,5 milioane de euro. Anul acesta, sumele aruncate în joc înaintea scrutinurilor pentru funcţiile de consilier, primar, deputat sau senator vor fi de câteva ori mai mari.
„Se vor cheltui mulţi bani. În opinia mea, va fi vorba de cel puţin 20.000-30.000 de euro pentru fiecare candidat eligibil la Camera Deputaţilor sau Senat şi de 400.000-500.000 de euro pentru fiecare campanie pentru Primăria Capitalei“, spune Cozmin Guşă, preşedintele Partidului Iniţiativa Naţională şi candidat la funcţia de edil-şef al Bucureştiului. Se poate estima, astfel, că numai pentru parlamentare vor ieşi din conturile partidelor între 10 şi 15 milioane de euro, alte milioane bune (aproximativ încă o dată pe atât) urmând să fie cheltuite în campania pentru locale.
O parte din aceşti bani vor veni de la bugetul de stat. În 2008, sunt subvenţionate şase partide, cu un total de circa 1,8 milioane de euro. Cei mai mulţi bani îi primesc PSD (0,7 milioane de euro) şi PD şi PNL (câte 0,33 milioane de euro fiecare). Dar greul finanţării va rămâne în grija formaţiunilor politice. Care, la rândul lor, se bazează pe candidaţi şi pe familiile acestora, pe membrii de partid şi pe simpatizanţi (mai ales pe cei cu dare de mână).
În urmă cu patru ani, liberalul Relu Fenechiu, de exemplu, a donat către PNL 16.300 de lei noi, iar fratele său, Lucian, a scos din buzunar 52.000 de lei. „În fiecare an am donat chiar şi sume mai mari. Şi în acest an voi da, cu siguranţă, mai ales că este un an electoral. Eu sunt preşedintele filialei Iaşi şi voi sprijini organizaţia mea cu cât este maximum legal (circa 150.000 de lei – n.red.)“, afirmă el. Fenechiu anunţă că nu are de gând să doneze decât în nume propriu. „Prefer să donez ca persoană fizică, nu prin firmă. Nu sunt chiar singur în afaceri şi, oricum, mi se pare mai transparent aşa“, afirmă el.
Sponsorii trag din toate poziţiile
De altfel, majoritatea numelor importante din principalele partide au scos din buzunar, acum patru ani, sume importante: de exemplu, Radu Stroe (30.000 de lei), Raluca Turcan şi Norica Nicolai (câte 15.000 de lei) pentru PNL, Traian Băsescu (50.000 de lei), Adriean Videanu (32.600 de lei) sau Cezar Preda (26.800 de lei) pentru PD ori Nicolae Văcăroiu (21.400 de lei) sau Vasile Ion (10.000 de lei) pentru PSD.
Nici oamenii de afaceri nu au rămas indiferenţi la nevoile politicienilor. Conform datelor Asociaţiei Pro Democraţia (APD), Robert Negoiţă, patron, împreună cu fratele său, Ionuţ, al grupului Confort, cu o avere estimată de Top 300 Capital la 250-300 de milioane de dolari, a donat, în 2004, 27.800 de lei către Partidul Social Democrat. „Probabil că voi sprijini partidele şi anul acesta. Cred că voi dona 100.000-200.000 de lei noi. Banii nu se vor duce strict către PSD, ci voi sponsoriza şi alte partide, căci de fapt sprijin omul, nu formaţiunea politică“, ne-a declarat el.
Pe listele donatorilor apar şi jurnalişti (Cristian Tudor Popescu, de exemplu, ar fi sponsorizat PD, în 2004, cu 1.470 de lei noi, arată baza de date a APD), dar şi numeroase companii. Printre ele, Elvila, Mobishop, Polirom, RTC Holding, Unirea Shopping Center, Vega 93, Boromir, Dorna, Black Sea Suppliers, Atelierele CFR Griviţa, Euroconsulting International, Nova Trade, Farmexim sau Remat, toate cu peste 20.000 de lei. Unii dintre donatorii importanţi par să fi uitat ce au făcut acum patru ani. „N-am finanţat pe nimeni“, ne-a spus iniţial Teodor Meiţă, patronul restaurantelor McMoni’s, al cărui nume apare pe lista donatorilor PSD la alegerile trecute, cu 30.000 de lei. După care a părut să-şi aducă aminte ceva: „Nu mă mai bag să sprijin PSD“. Alţii au schimbat, între timp, tabăra politică. Dorel Onaca, de exemplu, a candidat în 2004 pe listele PRM, partid pe care l-a finanţat cu 32.800 de lei. Acum, este membru PDL şi circulă zvonuri că ar putea fi candidatul acestui partid pentru Primăria Constanţa. „Voi da cât este nevoie. Eu mi-am finanţat întotdeauna singur campania şi este mai bine aşa, ai mai puţine obligaţii“, crede el.
«Cred că anul acesta voi dona 100.000-200.000 de lei. Banii nu se vor duce strict către PSD, căci, de fapt, sprijin omul, nu formaţiunea politică.»
Robert Negoiţă, om de afaceri
CEI MAI DARNICI
Principalii finanţatori ai PSD, în 2004: Rafinăria Astra şi Asirom, cu câte 140.000 de lei, la categoria persoane juridice, şi Omar Hayssam (56.000 de lei), Theodor Berna (patronul Tehnologica Radion, 45.000 de lei) şi Teodor Filipescu (fost senator de Ilfov, 38.100 de lei). În cazul PNL: Tehnoutilaj SA (88.300 de lei), respectiv Adrian Semcu (deputat, 53.600 de lei) şi Marian Hoinaru (deputat, 51.100 de lei). În cazul PD: Intrarom SRL (69.400 de lei), respectiv Vicenţiu Petrescu (director în cadrul Portului Constanţa, 36.800 de lei) şi Hristu Tararache (directorul Dicosta Construct, 34.100 de lei).
SURSE ŞI LIMITE LEGALE PENTRU BANII PARTIDELOR
Subventia publică către partide nu poate depăşi 0,04% din veniturile bugetare prevăzute pentru anul în curs şi se acordă în mod proporţional cu voturile primite la alegerile parlamentare şi la cele locale.
Donatiile primite de un partid într-un an neelectoral nu pot depăşi 0,025% din veniturile bugetare, în anii electorali pragul ridicându-se la 0,050%. O persoană fizică poate dona maximum 200 de salarii minime brute, iar o persoană juridică, maximum 500 de salarii minime brute.
Cotizatiile fiecărui membru de partid sunt limitate la maximum 100 de salarii minime brute.
Cheltuielile în campanie sunt şi ele plafonate: între două şi 20 de salarii minime brute (SMB) pentru fiecare candidat la funcţia de consilier sau primar de comună, 150 SMB pentru candidaţii la funcţia de deputat sau senator, între 500 şi 10.000 SMB pentru candidaţii la funcţia de primar în mediul urban şi 25.000 SMB pentru candidaţii la preşedinţie.
PC
2004 – 60.000 euro; A candidat sub numele PUR, apoi în tandem cu PSD.
2007 – 570.000 euro; A candidat pe liste proprii.
PSD
2004 – 4,7 milioane euro; La alegerile parlamentare a candidat în tandem cu PUR.
2007 – 1,2 milioane euro; Căderea de la putere le-a dăunat financiar.
PNL
2004 – 2,6 milioane euro plus 6,25 milioane euro împreună cu PD.
2007 – 1,75 milioane euro pe cont propriu.
PLD
2004 – 1,5 milioane euro (PD) plus 6,25 milioane euro împreună cu PNL.
2007 – 1,7 milioane euro (PD) plus 300.000 de euro (PLD).
PRM
2004 – 1,8 milioane euro; Unul dintre cele mai mari bugete din ţară.
2007 – 30.000 euro; De 60 de ori mai puţin ca în 2004.
UDMR
2004 – 100.000 euro; Buget de partid de buzunar.
2007 – 400.000 euro. O creştere semnificativă a cheltuielilor de campanie.
PNG
2004 – date nedisponibile.
2007 – 500.000 euro; Banii au provenit aproape exclusiv de la preşedintele partidului.
Autorităţile, neputincioase în faţa schemelor financiare
Nu doar în România, politicienii încearcă să eludeze reglementările legate de finanţarea campaniilor. Iată un scurt ghid de orientare în economia neagră şi gri a banilor electorali.
De la începutul acestui an, instituţia care veghează asupra modului în care partidele politice din România îşi gestionează fondurile utilizate în campaniile electorale este Autoritatea Electorală Permanentă (AEP), care a preluat atribuţiile deţinute înainte de Curtea de Conturi. Până acum, însă, afirmă Adrian Moraru, director adjunct al Institutului de Politici Publice, „Curtea de Conturi făcea doar un control formal“ al veniturilor şi cheltuielilor partidelor, în sensul că verifica strict declaraţiile de venituri şi cheltuieli depuse de formaţiunile politice.
În cadrul AEP s-a format, din acest an, un departament de control al finanţării partidelor politice, însă eficienţa acestuia nu e deocamdată probată – şi nu neapărat din cauză că acesta este primul an de funcţionare efectivă a Autorităţii. „Nu avem o organizare teritorială la fel de cuprinzătoare ca a Curţii de Conturi. Avem opt birouri regionale, în Cluj, Reşiţa, Vâlcea, Galaţi, Braşov, Bacău, Târgovişte şi Bucureşti“, spune Marian Muhuleţ, vicepreşedinte al AEP.
„Legea pare dură, dar oferă o mulţime de posibilităţi de a o ocoli sau de a o încălca“, afirmă Mugur Ciuvică, preşedintele Grupului de Investigaţii Politice. „Una dintre probleme este că descărcarea de gestiune către Autoritatea Electorală Permanentă se face la câteva luni după ce alegerile au fost validate şi atunci prinde orbul, scoate-i ochii! În rest, rămân deschise posibilităţile de a folosi pentru finanţare entităţi paralele unor partide politice – fundaţii, persoane particulare sau firme. Acestea nu finanţează direct partidul respectiv, dar organizează evenimente, plătesc deplasările în teritoriu în campanie, plătesc spectacolele care se fac.“
„Variante ocolitoare“ în jurul legii
Există destule moduri de evitare a prevederilor legii, spune Ciuvică. „Ca exemplu teoretic, o firmă de publicitate face două contracte: unul cu un partid politic pentru a se ocupa de campania publicitară în campania electorală şi un altul cu o societate comercială. Cine urmăreşte dacă firma nu lucrează 90% pentru partid şi doar 10% pentru compania client, dar banii sunt viraţi invers, iar asta duce la o finanţare mascată?“
Alte variante de a aduce bani pentru campanie sunt, explică Moraru, umflarea preţului pentru anumite servicii sau produse ori contractarea acestora pe firma unuia dintre oamenii politici ai partidului respectiv – ceea ce ar putea ridica suspiciunea că respectivul personaj ar putea face profit pe spinarea partidului! În plus, continuă acesta, „banii sunt fungibili. Toţi ajung în acelaşi cont, al campaniei, şi nu se mai ştie din ce donaţie anume se iau bani pentru diferitele activităţi electorale.“
CAMPANIILE ELECTORALE DIN SUA COSTĂ 3 MILIARDE DE DOLARI
RUSIA
În 2004, principalele partide ruseşti au cheltuit, oficial, două miliarde de ruble (peste 50 de milioane de euro), iar în timpul campaniei de anul trecut, suma este estimată a fi fost cel puţin dublă. Fondurile „negre“ alocate campaniei de partidul pro-Putin, Rusia Unită, au fost, spun analiştii, de ordinul sutelor de milioane de euro. Chiar şi cheltuielile electorale la vedere sunt greu de stabilit, căci publicitatea de orice tip care nu conţine un îndemn clar la vot nu este considerată electorală.
UNGARIA
Când vine vorba de finanţarea partidelor politice, în Ungaria nu există o limită pentru donaţiile venind din partea persoanelor private, dar nici pentru cele venind din partea firmelor. Ungaria interzice donaţiile din partea altor ţări, dar permite donaţii de la indivizi cu altă cetăţenie decât cea maghiară sau de la organizaţii străine. Acestora li se impun limite. Ca şi România, Ungaria se confruntă cu ilegalităţi în finanţarea partidelor, în special apărute în urma utilizării fondurilor publice.
SUA
Campaniile electorale (alegeri preliminare, prezidenţiale şi parlamentare) din SUA ar putea costa, estimează revista „Fortune“, trei miliarde de dolari în total. Democratul Barack Obama a cheltuit până în prezent 137,4 milioane de dolari (are rezerve financiare de 24,95 milioane). Contracandidata sa, Hillary Clinton, a cheltuit 134,5 milioane de dolari (rezerve de 29,1 milioane). Republicanul John McCain a cheltuit 53,7 de milioane de dolari (rezerve de 5,2 milioane).
Cum se fenteaza legea finantarii partidelor
Victor Alistar, director executiv al Transparency International România
Capital: Care ar fi cele mai frecvente moduri de ocolire a legii finanţării partidelor politice?
V.A.: Un exemplu ar fi discounturile nedeclarate. De pildă, se declară că afişele electorale s-au făcut la un alt preţ, mai mic, când de fapt costul lor real era mai mare. Orice discount trebuie însă declarat, altfel vorbim de politică neconcurenţială. Declaraţia se face la Finanţe sau la Consiliul Concurenţei, nu-mi amintesc sigur unde, dar discounturile trebuie declarate înainte de a fi acordate. Mai sunt donaţiile şi sponsorizările, unde se declară o altă valoare a sponsorizării campaniilor.
O altă metodă este derularea unor operaţiuni fără contract. Este vorba de voluntariat, de lipirea de afişe, pentru care nu se încheie un contract şi se plăteşte din pungă.
Capital: În ce constă implicarea firmelor?
V.A.: Pot fi folosite şi contractele comerciale cu anumiţi furnizori – de exemplu providerii de panouri publicitare şi publicitate în general. Aceasta se compensează prin intermediul unei alte companii, care încheie cu furnizorul acelaşi contract, pe o perioadă un pic mai mare decât cât are nevoie respectivul partid, la un preţ mai mare, şi se acoperă astfel şi durata campaniei (iar costul real al campaniei partidului este mascat în contractul cu firma-paravan, n.r.).
