Capital: Ce efort presupune un rezultat de 10 la bac?

Roxana Răban: Un „10" la BAC presupune un efort susținut de-a lungul întregii școli. Părinții au încercat să-mi dezvolte gândirea si logica încă de mică, am avut parte de o bază foarte bună in clasele primare si gimnaziale și asta mulțumită profesorilor mei, astfel încât in clasa a 12-a nu a trebuit să învăț nimic suplimentar pentru acest examen, totul venind de la sine.

Capital: Ai facut meditatii? La cate obiecte?

Roxana Răban:  Am făcut meditații doar la cele 2 materii la care dau admitere, iar dintre ele doar chimia am dat-o la BAC. Pentru matematică si română, repet, am avut o bază bună încă din generală, iar la liceu, datorită profesorilor mei, ceea ce făceam la clasă a fost mai mult decât suficient.

Capital: Ai fost nevoit să renunţi la anumite obiceiuri din viata de zi cu zi pentru a te pregati pentru examene?

Roxana Răban: Anul acesta a fost într-adevăr mai greu decât cei de până acum, asta si pentru că am de dat admiterea la medicină, acest examen fiind prioritatea mea in tot acest timp. E mult spus că am făcut „sacrificii", însă a fost nevoie să reduc ieșirile si să aloc mai mult timp învățatului. Și cu toate acestea anul ăsta a fost pe cât de plin si ocupat, pe atât de frumos, plin de emoții și satisfacție, mai ales, acum, că pot palpa rezultatele muncii mele.

Capital: Ce materie te-a pus în dificultate dintre cele de la bac?

Roxana Răban: Subiectele au fost acceptabile la toate probele și nu mi-au pus probleme, însă recunosc că cele mai mari emoții le-am avut la româna. Am auzit multe cazuri în care copii foarte buni au fost depunctați din cauza subiectivității corectorilor, așa că această probă ține mai mult de hazard.

Capital: Ce faci in timpul liber?

Roxana Răban: Contrar stereotipurilor ce apar legat de copiii de 10, si nouă ne place să facem ce fac tot adolescenții. Sunt o cinefilă în adevăratul sens al cuvântului, iubesc moda, dar nu la un nivel profesionist, ci doar încât să mă simt bine in propria piele. Ascult muzică până la epuizare, merg la festivaluri și concerte de muzică cât de des pot. Imi place să călătoresc și să fac poze oamenilor și locurilor noi. Caut orice pretext ca să iau mașina și să conduc. Cel mai bine mă simt cand ies cu prietenii mei și râdem.

Capital: Ce planuri de viitor ai?

Roxana Răban: Pe termen scurt, imediat cum termin cu admiterea, plec cât pentru tot anul ăsta. Pe termen lung, voi urma facultatea de medicina, mă voi perfecționa constant spre a deveni varianta mea cea mai bună, sper să plec în străinătate pentru o perioadă, pentru a vedea perspective noi. Încă nu m-am hotărâ dacă voi rămâne  în țară sau voi pleca defintiv, cred că va depinde de cum va evolua sistemul medical peste 6 ani și cât de bine voi fi primită in el ca proaspăt medic rezident. Visul meu este ca la pensie să cumpar o podgorie in Italia. 

Capital: Te-ai gândit să faci facultatea în străinatate? Dacă ai ales deja o facultate în străinatate, care este şi ce te-a determinat să alegi această universitate?

Roxana Răban: Nu am de gând sa urmez facultatea in străinătate, întrucât Facultate de Medicina din Bucuresti este situată la standarde foarte înalte și consider că am multe de invățat de la medicii de aici.

Capital: Unde te vezi peste cinci ani? În România sau în străinatate?

Roxana Răban: Peste 5 ani încă nu voi fi terminat  facultatea de medicină, așa că voi fi in România.

Capital: Ce părere ai despre sistemul de învăţământ in Romania?

Roxana Răban: Sistemul de învățământ din țară nu este omogen, așadar nu mă pot pronunța la modul general. Mă numar printre copiii care au avut parte de o educație de calitate si de cei mai bine pregătiți profesori. Dascălii mei mi-au fost si prieteni, au avut încredere în mine, au știut să mă captiveze la fiecare oră, se opreau in mijlocul lecției pentru a face o glumă sau pentru a vorbi cu noi. Astfel, pentru mine școala nu a fost o corvoadă, ci mai mult locul în care îmi vedeam persoanele dragi mie, iar de asta nu cred că au parte mulți elevi, din păcate. Nu aș fi schimbat nimic la parcursul meu educațional, însă sunt conștientă că mulți copiii nu beneficiază de cele mai bune condiții la școală sau de cadre didactice care își dau interesul la ore.

Capital: Daca ar fi sa schimbi ceva in sistemul de invatamant, ce ai schimba?

Roxana Răban: Cu siguranță sunt multe de schimbat la sistemul de învățământ. Cel mai inutil lucru mi se pare faptul că pe mine in clasa a 12-a m-au interesat doar cele 2 materii din care dau admitere. Pe lângă acestea, a  trebuit să învăț la alte 10 materii, care nu știu în ce măsură mă vor ajuta pe viitor. Nu sunt ipocrită și nu susțin în niciun caz faptul că nu avem nevoie de o cultură generală bogată, însă aceasta se formează până în liceu. După aceea, ține de fiecare elev in parte cum decide să se autodezvolte prin activitățile desfășurate în timpul liber. Elevii învață materiile suplimentare obligați și mai mult de frica notei, asta în cazul fericit în care aleg să învețe.  Ar fi util să ne inspirăm puțin de peste ocean, acolo unde elevii americani își aleg la liceu orele la care vor să participe, astfel având randament maxim, pregătindu-se exact pentru ceea ce vor să urmeze la facultate sau ceea ce le face plăcere.

Capital: Care este job-ul pe care ti l-ai dori sa il ai pe viitor?

Roxana Răban: Job-ul ideal pentru mine este acela de medic undeva într-un spital în care aparatura să fie pe masura medicilor care o folosesc și în care oamenii să vină cu încrederea că au cea mai bună șansă la sănătate.

Capital: Ce sfaturi le oferi viitorilor elevi de clasa a 12-a?

Roxana Răban: Pe elevii de clasa a 12-a îi sfătuiesc să își aleagă asumat facultatea la care vor merge. Să nu se lase influențați de părinți sau de cei din jurul lor, să opteze pentru facultatea ce le va oferi acea slujbă la care vor merge zilnic pentru restul vieții, cu plăcere. Alegerea asta nu o face nimeni pentru tine, iar odată ce ți-ai găsit pasiunea, fixează-ți clar scopul și fă tot ceea ce ține de tine ca să reușești. Rezistă micilor distrageri, rămâi concentrat și chiar dacă pe moment ți se pare că renunți la anumite lucruri, răsplata va veni pe parcurs și totul va fi meritat.