După ce Parlamentul Republicii Moldova a eliminat sintagma „limba moldovenească”, Moscova a pierdut unul din instrumentele-cheie pe care le-a folosit pentru a-și menține influența la Chișinău.

Problema lingvistică este prezentă încă de la independența Republicii Moldova

O nouă încercare a majorității PAS din Legislativul de la Chișinău de soluționare a disputei lingvistice readuce această problemă în confruntarea politică de peste Prut. Schimbarea în legislație a sintagmei „limba moldovenească” cu „limba română”, a provocat joi, 2 martie, ciocniri în Parlament, iar luni, 6 martie, comuniștii și socialiștii au protestat în fața Curții Constituționale.

„Noi suntem moldoveni”, „Limba moldovenească” au scandat câteva zeci de protestatari în frunte cu deputații socialiști și comuniști. Ei au venit în fața Curții cu pancarte cu inscripțiile „Moldova, moldoveni, moldovenească”, „Moldovenii vorbesc moldovenește”, „Limba moldovenească e la ea acasă”, „Respectați constituția”. Exponenți opoziției i-au acuzat pe cei din majoritatea PAS că atentează la „ceva sfânt – limba mamei” și au făcut referire la art. 13 din Constituția Republicii Moldova, care stipulează „limba moldovenească” ca limbă de stat.

Problema lingvistică și identitară este prezentă încă de la independența Republicii Moldova încoace. Cea mai importantă revendicare din timpul mișcării de eliberare națională din anii 1988-1991 – recunoașterea limbii române ca limbă oficială și a faptului că moldovenii fac parte din poporul român – a fost deturnată în următorii ani de politicienii din vechea nomenclatură comunistă. Aceștia au reușit să includă în Constituție sintagma „limba moldovenească” ca limbă de stat, se arată într-o analiză de Mariana Vasilache, conform disinfo.md.

Însuși cuvântul „român” era interzis sau folosit doar în context negativ

„Limba moldovenească a fost principalul instrument folosit de sovietici pentru a modela un popor în dreapta Prutului diferit de cel românesc, după ocuparea acestui teritoriu în 1940. Astfel, alfabetul latin a fost substituit cu cel chirilic, iar ideologii sovietici au dezvoltat și câteva teorii privind originea slavă a limbii și poporului moldovenesc. Falsul a fost susținut de propaganda masivă în școli și de politicile represive față de tot ceea ce se revendica ca românesc în acest spațiu. Scriitori români, cu unele excepții, nu erau studiați în școli, cărțile și presa românească lipseau cu desăvârșire în RSSM.

Însuși cuvântul „român” era interzis sau folosit doar în context negativ. Limba română (moldovenească) era considerată inferioară față de cea rusă; pentru a face carieră în perioada sovietică trebuia să cunoști în primul rând limba rusă”, relatează autorul, conform sursei menționate anterior.

Promotorii curentului moldovenist manipulează cu abilitate și vechimea limbii

„Sovieticii au reușit să influențeze profund mentalitatea și credințele populației, ceea ce explică în mare măsură succesul tezelor moldoveniste la publicul din Republica Moldova după ce aceasta și-a dobândit independența. Un al doilea factor important este promovarea acestor teze și după independență, atât de Moscova – care a dominat ani buni spațiul mediatic din Republica Moldova – cât și de politicienii pro-ruși de la Chișinău.

Totodată, propagandiștii și promotorii curentului moldovenist manipulează cu abilitate și vechimea limbii, faptul că limba moldovenească ar fi mai veche decât limba română, sau chiar faptul că limba și scrisul slavon au fost folosite de români în biserică și la curtea domnească”, arată analiza.

„Dacă în RSSM, politicile lingvistice urmăreau cultivarea identității moldovenești pentru justificarea ocupației sovietice și a raptului teritorial, acum problema lingvistică este întreținută de partida prorusă cu scopul de a îndepărta Republica Moldova de România și UE și de a o menține, în continuare, în sfera de influența a Kremlinului. Astfel, populația românofonă rămâne profund divizată între cei care se identifică români și cei care se consideră moldoveni, diferiți de români, și care vorbesc o limbă diferită de cea română”, relevă sursa citată.