Și mai precizam că din criză se iese cu salt tehnologic, dar cu unul adevărat, nu cu “revoluția” IT, nu cu divertisment și jocuri pe computer. Am ajuns la punctul la care Fischer sugera că se va schimba actuala formă de globalizare, așa cum s-a realizat ea în ultimele decenii. Dar cum se va produce acest lucru?

Dacă Uniunea Europeană nu a realizat încă, anglo-americanii au conștientizat că lumea a devenit prea mică pentru a ne susține pe toti și atunci sunt necesare soluții extensive de dezvoltare. Din păcate, acestea nu se cunosc în prezent, și, ca în vreme de război, resursele se concentrează, ca să finanțeze creativitatea, cercetarea, cunoașterea necesare obținerii saltului tehnologic cu ajutorul disciplinelor fundamentale, nu a tehnologiei informației (IT) și a marketingul.

Ultimul chiar nu mai are niciun rol într-o astfel de secvență. Așadar, oamenii trăiesc mai prost, nu-și mai permit să achiziționeze active la prețurile actuale, cumpără marfă slabă calitativ, într-un fel viața lor s-a cartelizat. Asta însă cu scopul de a realiza saltul, de a genera cu ajutorul creativității ofertă, și nu clișee corporatiste via marketing. Cu precizarea că dacă nu se va obține suportul tehnologic dorit se va trece la reprimarea brutală a cererii. Cu alte cuvinte, dacă nu merge cu creativitate, care să permită susținerea omenirii, la cât a ajuns ea în prezent numeric, se va trece la extincție, ce echivalează, de regulă, cu purtarea de războaie.

Bine este totuși că mai întâi se încearcă prima variantă, în ciuda faptului că vreme de 25 de ani s-au experimentat forme de înrobire a populației etatisto-corporatiste, ce ne-au făcut doar să batem pasul pe loc. În loc să fie stimulate elitele din toate domeniile, pentru că doar ele aduc progresul ştiinţific. Şi din cauza încercării cultivării sclaviei şi nu a elitelor, generațiile din această perioadă au decăzut educațional și au fost conduse de premieri și președinți din ce în ce mai slabi, pentru că nu degeaba se spune că popoarele au conducătorii pe care îi merită. Cu menţiunea că statele sociale şi-au înţeles prost rolul.

Socializarea nu trebuia să privească pierderile, ci educaţia, pentru a creşte nivelul de conştiinţă. Iar alături de uniformizarea educaţiei era nevoie să se repună pe tapet şi problema protejării proprietăţii, pentru ca indivizilor să le crească gradul de încredere. 

Mai multe articole scrise de Ionuț Bălan puteți citi pe bloguluibalan.ro