Odată cu moartea lui Emanoil Petruț, teatrul românesc a devenit mai sărac
Cu inima îndurerată, aducem omagiu celui care a fost un adevărat titan al scenei teatrului. Emanoil Petruț a plecat dintre noi mult prea devreme. Fiecare rol interpretat de el a fost o simfonie a emoțiilor. Memoria sa va dăinui mereu în inimile noastre.
El a strălucit pe micul ecran drept conducătorul Revoluției de la 1821 din Țara Românească în filmul românesc „Tudor”, precum și în rolurile haiducului Amza din „Răpirea fecioarelor” și „Răzbunarea haiducilor”.
Mai presus de toate, el a fost acela care a dăruit viață, prin vocea sa, unor personaje istorice de o însemnătate deosebită.
În „Mihai Viteazul”, a dublat vocea lui Amza Pellea, însuflețind-o cu pasiune. Astfel, chiar dacă rolul era cel al lui Amza Pellea, vocea lui Emanoil Petruț rămâne imortalizată în amintirile spectatorilor.
Despre Emanoil Petruț
Pe data de 8 februarie 1932, la Mărășești, s-a ivit în lume o stea strălucitoare: Emanoil Petruț. Drumul său spre lumină a fost presărat cu raze de talent. Copilăria și-a petrecut-o în umbra scenelor. La Focșani, școala primară și liceul l-au purtat prin lecții de viață și descoperiri artistice.
La doar 15 ani, pasiunea sa pentru arta teatrului l-a făcut să strălucească în rolul fiului din piesa „Fiul meu” de Gergely Sándor. Destinul avea să-i aducă un mentor de neuitat: George Vraca. Într-o zi, acesta i-a deschis ușile spre visurile sale, îndemnându-l să devină actor.
Așa că, cu inima plină de curaj, Emanoil Petruț a pornit spre Iași în 1948, hotărât să-și urmeze chemarea. În fața porților Facultății de Teatru a fost pus la încercare.
În 1953, după strădaniile și dăruirea sa, a absolvit cu succes institutul, deschizându-și astfel drumul către luminile scenei. Teatrul Nottara l-a primit în sânul său. În 1957, a fost adus în familia Teatrului Național din București.
A murit de dorul soției
Într-o zi de încântare, la vârsta de 28 de ani, a rostit jurământul sacru al iubirii alături de Catinca Ralea, fiica prețuitului critic literar Mihai Ralea.
Pe 19 ianuarie 1981, Catinca Ralea s-a dus pe Lumea de Dincolo, lăsându-l pe Emanoil Petruț pradă unei dureri adânci.
Cu sufletul sfâșiat de durere, s-a alăturat ei în Lumea de Dincolo, după doar de doi ani și jumătate. Pe data de 8 august 1983, s-a stins o mare stea. Avea doar 51 de ani.
„Ochii săi de culoarea lacurilor glaciare de munte nu vor mai reflecta în ei nici strălucirea Soarelui, nici luminile reflectoarelor. Vocea sa cu timbru baritonal şi accente vrâncene se va rătăci în eterul amintirii şi cine oare şi-o va mai reaminti peste numai câţiva ani ?
Cu fruntea sus și cu pas legănat a pornit spre o întâlnire la care era aşteptat. Mi-a spus-o nu fără vădită teamă, la o repetiţie de acum doi ani. Poate că la capătul drumului, drumul acestei ipotetice întâlniri, îl aşteaptă un celebru hohot de râs (n.r. al soției)”, scrie într-un articol din revista „Teatrul”, publicat în anul 1953.
