Emigranţii africani trimit anual câte 40 de miliarde de dolari familiilor rămase acasă, însă lipsa competiţiei în serviciile de transferuri bancare face ca o bună parte din aceşti bani să ajungă în buzunarele Western Union şi MoneyGram.
Africa primeşte sume considerabile de la emigranţii care lucrează pe alte continente, însă lipsa de informaţie, legile restrictive şi taxele mari fac ca aceşti bani să nu contribuie în mod eficient la micşorarea sărăciei şi la susţinerea dezvoltării, conform un raport al Fondului Internaţional pentru Dezvoltarea Agriculturii (IFAD) publicat cu ocazia unui forum despre transferurile de fonduri organizat de o agenţie ONU în vederea mobilizării băncile centrale şi guvernele.
IFAD estimează că în fiecare an emigranţii africani trimit 40 miliarde de dolari (26,7 miliarde euro) familiilor rămase acasă. Această cifră era până acum necunoscută, dar estimările erau de trei sau patru ori mai mici. Un economist IFAD a adăugat că Africa „a fost întotdeauna o enigmă în ceea ce priveşte transferurile de fonduri. Evaluările se situau în general undeva în jur de 10 miliarde şi 17 miliarde de dolari. Nici chiar băncile centrale africane nu deţineau nici o cifră.”
Western Union şi MoneyGram deţin controlul pieţei de transferuri în Africa
Această lipsă de informaţie are influenţe nefaste asupra efectului pe care aceşti bani îl au asupra economiei Africii. Nici guvernele şi nici sectorul privat nu se precoupă de reglementarea pieţei sau de a se asigura că aceste sume contribuie la dezvoltarea economiei.
Ca rezultat, piaţa transferurilor este deţinută în procent de 64 la sută de doar doi actori, şi anume Western Union şi MoneyGram. Ca efect al concurenţei reduse, comsioanele se ridică în medie la 10 la sută în Africa – dar poate atinge pînă la 25 la sută, comparat cu media de 5,6 la sută în lume.
Dacă procentul acestor comisioane ar fi redus la jumătate, 2 miliarde de dolari în plus ar ajunge în buzunarele familiilor africane anual. În America Latină deschiderea pieşei a condus la scăderea comisioaneleor de la o pondere de 15 la sută la doar 5 la sută.
În Mexic sunt tot atâtea ghişee de retragere câte sunt în toată Africa
Mai multă concurenţă în domeniul serviciilor de transfer ar avea ca efect benefic şi înmulţirea punctelor de retragere a banilor, care sunt în mare parte absente din zonele rurale africane; or o treime din transferuri sunt destinate familiilor din zone rurale. Doar în Mexic sunt tot atâtea puncte de retragere a banilor câte sunt în toată Africa, în condiţiile în care populaţia este de 10 ori mai redusă. Pentru mulţi Africani durează o zi sau două pentru a găsi un punct de retragere a banilor.
Agenţia Naţiunilor Unite propune transformarea birourilor de poştă în puncte de retragere, dar este mult de lucru până acest lucuru ar putea să devinăp realitate. IFAD a semnat un acord cu Uniunea Poştală Universală.
Există li alte soluţii: În Kenya, telefonul mobil devine unul din mijloacele cele mai economice de a efectua un transfer de bani. Kenya este şi unul dintre cazurile rare de ţări africane care permit ca instituţiile de microfinanţare să opereze aceste transferuri de fonduri. În toată Africa, aceste organizme nu formează decât 3 la sută din punctele de retargere. Dacă aceste instituţii ar avea dreptul să opereze transferurile de fonduri, atunci numărul de ghişeuri de retragere s-ar dubla în Africa.
Economii şi investiţii în timp de criză
Deşi cea mai mare parte a banilor trasferaţi în Africa sunt folosiţi pentru a face faţă cheltuielilor de primă necesitate precum hrană, locuinţă, sănătate sau educaţie, între 5 şi 10 miliarde ar putea fi utilizate pentru economii sau investiţii. Aceste sume sunt de interes vital în plină criză economică, în condiţiile în care sprijinul public acordat dezvoltării scade şi investiţiile străine directe se micşorează.
Şi transferurile trimise de emigranţi suferă, acestea scăzând cu 12,7 la sută de la începutul anului, conform IFAD. Efectul acestei scăderi este cu atât mai dur cu cât, spre deosebire de alte regiuni, Africa depinde cu adevărat de transferurile de fonduri.
SURSA: Le Monde
