Echipa națională de handbal a câștigat medalia de bronz la Campionatul European desfășurat acum două săptămâni. Fetele au avut un parcurs sinuos, cu o înfrângere în prima etapă a grupelor și una în grupa principală, la care s-a adăugat și cea din semifinală.
Au reușit totuși să revină de fiecare dată cu victorie, ultima însemnând medalia de bronz a campionatului. Pe lângă felicitările pe care fetele le merită cu prisosință, mai ales în condițiile în care echipa a fost ciuntită de absența a patru titulare, este interesant faptul că de fiecare dată s-au bătut singure.
Atât Danemarca, în prima partidă pierdută, cât și Suedia, în semifinală, au jucat mai bine doar atunci când fetele noastre le-au lăsat. Lipsa de concentrare, neatenția și greșelile neforțate (ca să utilizăm și un termen din tenis) au fost principalii noștri adversari. Echipa României de la Campionatul European din Danemarca și Norvegia este suficient de puternică încât să se bată cu oricine. Mai puțin cu greșelile proprii.
Cristian Gațu este, pe lângă unul dintre cei mai buni handbaliști din istoria autohtonă a acestui sport, și președintele Federației Române de Handbal. Care președinte a găsit de cuviință să transmită suporterilor că în țară au rămas persoane care își doresc ca echipa României să înregistreze un eșec la acest campionat.
Mi se pare mie ciudat sau cuvinte asemănătoare auzim foarte des de la premier și de la președintele României?
Nu cred că am avut, în ultimii 15 ani, vreun Guvern care să nu dea vina pe moștenirea dezastruoasă. Sau pe adversarii politici care doresc răul țării și economiei. Sau pe forțele obscure (și de neidentificat) care ar preferă să vadă România în faliment și în șomaj. Guvern care, de fiecare dată, a reușit să își pună piedică singur, să își spună una și să facă alta și să găsească întotdeauna motive pentru eșec oriunde, dar nu în ograda proprie.
România se bate singură. Nu există nicio putere europeană sau globală care să ne vrea răul, nu ne întinde nimeni capcane și nici nu încearcă să ne distrugă. Noi ne facem legile, noi ne alegem conducătorii, noi luăm deciziile care ne fac mai mult rău decât bine.
Anul 2010 se încheie așa cum a început. Prost. Cu un buget de stat ale cărui venituri se bazează pe speranțe și cu un prim-ministru care ne spune că a salvat țara de la faliment. Și că anul viitor va ajuta și economia să își revină. Dar care uită că taxele, accizele și contribuțiile sociale sunt printre cele mai mari din Europa, iar birocrația este pe cale să sufoce toate firmele din sectorul privat.
Uită că ne punem singuri piedică.