Ambasadorul României la Viena, scrisoare către președintele Austriei: Aderarea ţării mele la spaţiul Schengen nu este doar un dosar tehnic
Ambasadorul României la Viena i-a adresat președintelui Austriei o scrisoare cu privire la opoziția acestei țări față de admiterea țării noastre în Spațiul Schengen. Emil Hurezeanu a notat în scrisoarea sa că este îngrijorat cu privire la „încercările derutante de a crea, în spaţiul public, impresia existenţei unei legături de cauzalitate între aderarea României la Schengen şi creşterea presiunii migraţiei ilegale în Republica Austria, dar şi faţă de posibilele consecinţe politice şi sociale ale menţinerii acestei schimbări de atitudine”.
Acesta a mai precizat că aderarea României la Spațiul Schengen nu este un dosar tehnic, ci un răspuns la așteptarea întregii societăți românești.
”Aderarea ţării mele la spaţiul Schengen nu este doar un dosar tehnic, ci un răspuns la aşteptarea întregii societăţi româneşti, societate care s-a implicat profund în acest proces, şi o confirmare a contribuţiei pe care noi de facto o aducem deja prin protejarea frontierei externe a Uniunii Europene şi a spaţiului Schengen, căruia nu îi aparţinem de jure”, spune ambasadorul României la Viena.
De asemenea, el a amintit că România a susținut Austria, ca parte a relației bilaterale, ceea ce a surprins într-un mod negativ atunci când această țară a dat vestea că va retrage susținerea.
Realizările parteneriatului bilateral riscă să ajungă o așa-numită „minge de joc”
De asemenea, ambasadorul român la Viena a mai spus că se teme ca realizările parteneriatului bilateral să nu ajungă o minge de joc a politicii curente austriece, prin sacrificarea intereselor articulate pe căi diplomatice.
”Având în vedere toate aceste considerente, permiteţi-mi, domnule preşedinte federal, să vă adresez un strigăt de ajutor, care nu trebuie înţeles ca o reclamaţie sau critică, ci exprimarea profundei mele îngrijorări faţă de riscul unei rupturi a apreciatei tradiţii austriece în diplomaţie şi comunicare, care periclitează coexistenţa noastră constructivă de până acum”, mai scrie Emil Hurezeanu.
Întreaga scrisoare a ambasadorului României la Viena
„Mult stimate domnule preşedinte federal,
Urmărim de câteva zile cu mare uimire repoziţionarea surprinzătoare a guvernului federal cu privire la preconizata extindere a spaţiului Schengenşi, legat de acest subiect, anunţata opoziţie faţă de planificata aderare a ţării mele, România, recomandată pe baza unor argumente factuale şi de Comisia Europeană şi de Preşedinţia cehă a Consiliului Uniunii Europene.
În calitatea mea de ambasador în frumoasa dumneavoastră ţară, mă simt obligat să vă transmit consternarea şi îngrijorarea care mă cuprind faţă de încercările derutante de a crea, în spaţiul public, impresia existenţei unei legături de cauzalitate între aderarea României la Schengen şi creşterea presiunii migraţiei ilegale în Republica Austria, dar şi faţă de posibilele consecinţe politice şi sociale ale menţinerii acestei schimbări de atitudine.
Pe lângă funcţia mea actuală de reprezentant diplomatic al României, mă adresez dumneavoastră şi în calitate de rezident temporar al unui spaţiu comun care se revendică de la uzanţele unei tradiţii şi culturi administrative iniţiate de împărăteasa Maria Tereza. Efectele revigorante şi modernizatoare ale acestei tradiţii administrative care au radiat de la Viena peste graniţele fostei monarhii au condus la progresele unei regiuni extinse între izvoarele şi vărsarea Dunării. Este vorba despre un spaţiu cu o topografie deosebit de interesantă şi marcată de o simbolistică pregnantă, pe care dumneavoastră o cunoaşteţi foarte bine. (…) Cu toţii suntem rezidenţi, actori şi formatori ai acestui spaţiu de valori care se articulează continuu de-a lungul Dunării, o axă a fluidităţii, a continuităţii şi, în consecinţă, a unei convieţuiri prin interacţiune. Este o regiune întinsă care nu ar fi putut înflori fără existenţa unei comunităţi de valori exprimate printr-o comunicare bazată pe respect.
În spiritul tradiţiei iezuite, unul dintre principiile fundamentale ale abordării administraţiei tereziane şi al diplomaţiei moderne era şi următorul: Fortiter in re, suaviter in modo. În ultimele zile, când guvernul federal şi-a revizuit în mod neaşteptat susţinerea tradiţională, valabilă de mai mult de un deceniu, pentru aderarea noastră la spaţiul Schengen, am regretat profund ignorarea acestor premise.
Aderarea ţării mele la spaţiul Schengen nu este doar un dosar tehnic, ci un răspuns la aşteptarea întregii societăţi româneşti, societate care s-a implicat profund în acest proces, şi o confirmare a contribuţiei pe care noi de facto o aducem deja prin protejarea frontierei externe a Uniunii Europene şi a spaţiului Schengen, căruia nu îi aparţinem de jure.
Susţinerea Republicii Austria a fost întotdeauna parte a edificiului relaţiei noastre bilaterale, cu atât mai surprinzătoare a fost vestea care ne-a parvenit în urmă cu câteva zile din presă că această susţinere va fi retrasă.
În aceste împrejurări mă cuprinde un puternic sentiment de îngrijorare că realizările parteneriatului nostru bilateral, pe care le-am întărit şi extins timp de ani de zile cu mari eforturi, ar putea fi transformate într-o minge de joc a politicii curente austriece, nu în ultimul rând prin sacrificarea intereselor articulate pe căi diplomatice.
De secole admirăm şi ne orientăm după acţiunea politică, socială şi economică a unei Viene încărcate de tradiţii, atât în ceea ce priveşte practica de guvernare şi administrare, cât şi modul în care se construieşte şi se transmite acţiunea diplomatică.
Având în vedere toate aceste considerente, permiteţi-mi, domnule preşedinte federal, să vă adresez un strigăt de ajutor, care nu trebuie înţeles ca o reclamaţie sau critică, ci exprimarea profundei mele îngrijorări faţă de riscul unei rupturi a apreciatei tradiţii austriece în diplomaţie şi comunicare, care periclitează coexistenţa noastră constructivă de până acum.
În calitatea mea de modest mediator, sper foarte mult ca modul de negociere şi de transmitere a punctelor de vedere ale apreciatului guvern federal pe tema Schengen să fie articulate din nou potrivit vechii tradiţii vieneze, cu respect şi apreciere, cu sinceritate şi deschidere.
România nu este nici parte a rutei migraţiei ilegale prin Balcanii de Vest, nici nu facilitează acest fenomen, cum nu reprezintă nici sursă pentru fluxurile de migraţie secundară. Această constatare faptică se confirmă prin rapoartele de evaluare ale Comisiei Europene, precum şi prin statisticile şi analizele Frontex, date pe care vi le transmit anexat. Prin urmare, extinderea spaţiului Schengen prin aderarea ţării mele, România, nu constituie un pericol pentru securitatea internă a UE. România, în calitate de stat aspirant la aderarea Schengen, protejează de facto de ani buni frontiera externă a UE, acest efort ar trebui să fie în sfârşit recunoscut şi în mod formal.
În politica internă austriacă aţi fost, stimate domnule preşedinte federal, o voce a echilibrului, a clarităţii şi a respectului. Aţi ştiut, întotdeauna, să acţionaţi în mod înţelept şi precaut atunci când direcţia politică aleasă a fost greşită şi afecta reputaţia ţării dumneavoastră. Sunt ferm convins şi că ansamblul relaţiilor noastre bilaterale a atins o treaptă înaltă, pe care avem datoria s-o protejăm şi să nu o periclităm.
În urmă cu 40 de ani am avut ocazia, fiind atunci bursier Herder, să păşesc în sălile imperiale în care astăzi vă exercitaţi mandatul de preşedinte federal. Percepţia mea de atunci a stat sub semnul imensei moşteniri a Mariei Tereza. Ca student, am fost atunci copleşit de istoria şi tradiţia vieneze, în plus am avut şansa de a avea parte la Viena de umanitatea şi de spiritul comunitar care îmi lipseau atât de mult din partea autorităţilor statale de atunci ale patriei mele.
Astăzi, după 40 de ani, sunt iarăşi la Viena, în calitate de ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al României în Republica Austria şi sunt încrezător că fundamentele comunităţii noastre de valori rămân omenia, respectul şi deschiderea reciprocă.
Cu această convingere mi-am permis să-mi exprim, într-un mod poate prea personal, neobişnuit pentru un diplomat, gândurile şi îngrijorările mele privind pericolele cărora îi este expus, în momentul de faţă, parteneriatul nostru excepţional. Vă asigur, însă, mult stimate domnule preşedinte federal, că toate eforturile mele sunt puse în slujba scopului comun, şi anume, dezvoltarea cooperării noastre fără factori disturbatori, cu respect şi printr-o abordare între egali. În acest spirit vă mulţumesc pentru atenţie şi rămân al dumneavoastră, cu deosebită consideraţie,
Emil Hurezeanu.”
