Pretutindeni întrebarea era dacă Grecia va trebui sau nu să părăsească zona euro. Sigur, aceasta nu depinde de el, ci de Atena, observa Wolfgang Schäuble, cu o ridicare din umeri bine repetată. Dar semnele nu sunt bune, crede oficialul german, pentru că noul guvern grec de extremă stânga refuză să se angajeze la reformele promise anterior în schimbul ajutoarului de salvare. Nimeni nu vrea "Grexit", spune Scauble. Dar dacă este vorba despre aşa ceva, atunci așa să fie.

Începând cu sfârșitul anului 2009 Wolfgang Schäuble a gestionat criza euro, alături de șeful său direct, cancelarul Angela Merkel. Schäuble, care este impasibil la criticile venite din străinătate, este convins că reţetele pe care le-a prescris în privinţa ţărilor aflate în criză – reforme structurale şi de austeritate fiscală – reprezintă un succes. Peste tot a funcţionat, cu excepția Greciei ţare care din ianuarie este condusă de Alexis Tsipras, care a preluat funcția de prim-ministru și de Ianis Varoufakis, în funcţia de ministru de finanţe.

Schäuble pare la capătul puterilor sale în privinţa celor doi, şi are sentimentul că Tsipras şi Varoufakis au fost evazivi și manipulatori în cadrul negocierilor. O linie mai delicată a fost trasată atunci când ziarul partidului domnului Tsipras l-a descris pe Schäuble ca fiind un nazist care ameninţă, în limba greacă, „să "te facă săpun".

Imaginea sa de politician tenace este în unele moduri surprinzătoare. În Germania, Schauble a fost privit întotdeauna ca un membru de vază al federaliștilor europeni, pregătiţi să cedeze suveranitatea germană pentru o integrare mai profundă. Pentru eforturile sale pro-europene a câștigat chiar Premiul Charlemagne al UE în 2012.

El vorbeşte de multe ori despre anii copilăriei, după război, în Pădurea Neagră, ocupată de francezi. Familia sa a primit un soldat francez în casă și acest fapt a constituit pentru Schauble prima prietenie franco-germană.

Instruit ca un avocat comercia, Wolfgang Schauble a intrat în Parlament ca membru al Creștin-Democraţilor, în 1972, ceea ce îl face cel mai longeviv membru al Bundestag-ului. În anii 1980, a devenit şeful de cabinet al cancelarului Helmut Kohl. În 1990, în calitate de ministru de Interne, Schauble a fost cel care a negociat tratatul unificării Germaniei, apogeul carierei sale.

Dar, la doar nouă zile după unificarea Germaniei, un bolnav mintal l-a împușcat în față și în coloana vertebrală, la un eveniment de campanie, iar Schauble a rămas paralizat de la brâu în jos. Dar tragedia nu l-a doborât. După trei luni era înapoi la muncă.

În anul următor a dat ceea ce multi considera discursul vieții sale, o pledoarie emotională în  Bundestag, în favoarea mutării capitalei de la Berlin la Bonn. El a devenit biciul partidului său în parlament. Ca atare el a rămas ferm loial lui Helmut Kohl, înțelegându-se astfel că el ar fi aparent moştenitorul și următorul candidat al partidului pentru funcţia de cancelar. Dar Kohl a refuzat să demisioneze și apoi a pierdut alegerile 1998.

Când domnul Schäuble a devenit într-un final liderul partidului, a izbucnit un scandal referitor la nişte donaţii politice anonime. Kohl a refuzat să îndrepte lucrurile, lăsându-l pe Schäuble pe cai mari. Un alt creștin-democrat, Angela Merkel, care era secretar general al partidului pe vremea când Schauble conducea formaţiunea, a ales acest moment pentru a lovi. Anunțând lovitura de stat într-un articol de ziar, ea l-a dat la o parte pe Schäuble și a devenit lider de partid în 2000.

De ani de zile relatia lor a fost rece. Dar când doamna Merkel a devenit cancelar in 2005, ea l-a adus pe Schäuble în cabinetul ei. Când euro s-a îmbolnăvit, el şi-a oferit demisia, dar Angela Merkel nu i-a acceptat-o. Perechea a dezvoltat un fel de încredere reciprocă.

În dialectul său caracteristic din sud-vest, în cazul fiecare "s" devine "ş", Wolfgang Schäuble a vorbit întotdeauna adevărul simplu. "Un handicapat cancelar? Cineva trebuie să pună această întrebare", a spus el în 1997. Astăzi se uita în poșeta Germaniei și a devenit primul ministru de finanțe din 1969 care reuşeşte echilibrarea bugetului federal.

Și vrea ca grecii să respecte regulile. Orice bani suplimentari pentru Grecia ar trebui să treacă de Bundestag, unde scepticismul este foarte mare în rândul propriilor colegi de partid. Fără aprobarea lui Wolfgang Schauble, nu va fi niciun acord de salvare al Atenei.