După mulţi ani (prea mulţi) în care nu s-a investit destul în infrastructura energetică sau în generare, este timpul să avem curajul şi voinţa politică de a aborda sectorul energetic din România ca pe o prioritate strategică absolută şi de a elabora o ADEVĂRATĂ strategie energetică, bazată pe politici stabile şi coerente. În acelaşi timp, este nevoie de o „voce a energiei“, ,coagulată şi profesională, a investitorilor – prezenţi şi potenţiali, voce care astăzi nu există. Acesta este unul din obiectivele majore ale AmCham pentru perioada următoare şi el se va materializa în activitatea susţinută a Comitetului de Energie din cadrul Camerei.
Existenţa unei strategii reale pentru sectorul energetic, urmată de implementarea acesteia – indiferent de culoarea politică executivă, care să ţină seama de shifturile de putere profunde ce se petrec la nivel economic mondial ,ar aduce câteva avantaje clare României. În primul rând, România ar putea să joace un rol regional în energie, în special în privinţa energiei electrice.
Un rol regional în energie asigură influenţă, şi România este perfect poziţionată pentru acest obiectiv. În al doilea rând, realizarea acestei strategii ar trebui să ţină seama de echilibrul care trebuie asigurat între resursele energetice şi care să ţină seama de competitivitatea preţurilor, în condiţiile în care este clar că toate formele de energie se vor scumpi semnificativ în următorii ani. România are potenţial în hidroenergie şi în energie nucleară. Şi deşi sectorul resurselor regenerabile este motivat de cea mai atractivă schemă din spaţiul european, situaţia actuală – subliniată recent de către unii oficiali – reflectă lipsa unei gândiri adecvate şi strategice pe temă.
Costul programului de energie regenerabilă pentru România se ridică la 10 mld. euro în următorii 10 ani. În comparaţie, o ţară ca Marea Britanie are un buget alocat de 600 mil. euro anual pentru schema de energie regenerabilă. Mă întreb ce calcule de risc şi oportunitate s-au făcut la noi în acest caz. Sigur vom deveni atractivi şi competitivi pe această zonă, dar cu ce cost final la consumator?
Puterea de cumpărare şi forţa economiei româneşti nu justifică creşteri de preţuri generate speculativ. Oricât de mult m-ar bucura investiţiile care s-au făcut şi se vor face în sectorul energiei regenerabile, nu mă pot opri să constat că ne paşte un „bubble“ speculativ, pe care cred că nu ne-am gândit îndelung cum să îl controlăm. În schimb, ar fi deosebit de util să avem şi alte abordări.
Unele ţări – de exemplu SUA – au hotărât în mod deliberat să nu îşi exploateze acum unele rezerve de resurse „clasice“. Dezvoltarea tehnologiilor gazului de șist a permis acestei ţări realizarea unei energii „alternative“ preţioase, şi acelaşi lucru pare să se întâmple şi în Polonia. Definirea rolului gazului de șist pentru România ar putea aduce avantaje nete economiei noastre şi un grad ridicat de independenţă energetică. Sectorul energetic este puterea şi dă puterea unei ţări. Este timpul să realizăm acest lucru.