IMPLICAȚII Chestiunea energiei în acordul de liber schimb TTIP trebuie privită din două unghiuri: cel al competitivității economice și cel al securității energetice, care înseamnă, după cum ne demonstrează comportamentul Rusiei, securitate și în sens geopolitic
Sorin Moisa, europarlamentar
Să luăm pe rând fiecare aspect. Statele Unite au energie ieftină. Europa are energie scumpă. Energia ieftină din SUA este urmarea revoluției gazelor de șist, respectiv a unui embargou la exportul de petrol și a limitării exportului de gaze, introduse de SUA după șocurile petroliere din anii ‘70.
Exporturi de gaze, sub formă lichefiată (LNG), pot avea loc doar după obținerea de licențe de la Departamentul Energiei. Exporturile de petrol, cu excepția foarte limitată a Canadei și Mexicului, sunt complet interzise. Rezultatul abundenței interne și limitării vânzărilor la piața națională este că SUA au prețuri mai mici la energie decât prețurile globale. Mai mult, SUA nu au un preț explicit (direct, propriu-zis) al carbonului emis de instalațiile industriale. Europa are un preț explicit al carbonului, e drept, mic, dar pe care plănuiește să îl crească, pentru a încuraja decarbonizarea economiei. Atât Statele Unite, cât și Europa au prețuri implicite la carbon, adică derivate din reguli legale limitând emisiile (de exemplu un echipament industrial trebuie să respecte anumite standarde limitând emisiile de carbon).
Avantaj SUA
Concluzia, însă, este clară: balanța costului energiei este net defavorabilă Europei. Acest diferențial de preț este un dezavantaj competitiv structural, pe termen lung, al economiei europene, atât în raport cu SUA, cât și cu restul lumii. Industria chimică și petro-chimică, inclusiv rafinarea, industria aluminiului, oțelul, sticla, cimentul, parte din farmaceutice, toate depind mult de prețul energiei. De asemenea, energie scumpă înseamnă un nivel mai redus de viață pentru populație prin facturi mai mari la încălzire, iluminat etc., deci putere de cumpărare mai mică.
Din punctul de vedere al securității aprovizionării, lucrurile sunt bine cunoscute în regiunea noastră: dependența totală sau puternică a unui număr mare (cel puțin zece) de state membre ale Uniunii Europene de Rusia înseamnă prețuri mari și posibilitatea ca livrările de gaz să fie sistate pe motive politice, sau invers: prețul să reflecte „căldura“ unei relații bilaterale, și nu un nivel just de piață. „Am văzut gazul folosit ca un instrument politic, și nu ca o marfă“, spunea, de curând, Comisarul European pentru Energie, Cañete, venind dintr-o țară, Spania, care nu depinde deloc de gazul rusesc.
Argumente pentru liberalizarea completă a comerțului cu energie
Peste acest context, să suprapunem acordul TTIP, în ipoteza în care acesta va fi încheiat. TTIP va elimina barierele tarifare care încă mai protejează industria europeană, și am văzut într-un articol trecut că, în medie, o protejează mai mult decât pe cea americană. TTIP va armoniza de asemenea o parte a standardelor, expunând și mai mult la concurența SUA industria europeană. Rezultatul ar putea fi subțierea sau delocalizarea în SUA a industriei energo-intensive europene, care nu va putea face față concurenței beneficiare a energiei ieftine americane.
Pentru a evita acest scenariu, răspunsul în TTIP trebuie să fie liberalizarea completă și sigură a comerțului cu energie între SUA și UE, atât pentru gaze naturale cât și pentru petrol. Ideal ar fi ca SUA să introducă și ele un preț explicit al carbonului sau reguli uniforme pentru prețul implicit. Cu alte cuvinte, dacă nu aducem energie ieftină pentru industria noastră, ni se va duce industria după energia ieftină. Energia este un input vital pentru industrie și a o avea liberalizată înseamnă concurență cu șanse egale.
De partea americană, pentru gaze ușa este aproape deschisă, iar pentru petrol există o șansă istorică în această perioadă de a liberaliza exporturile către Europa. Pentru exporturi de gaze, SUA aplică în prezent un sistem prin care exporturile de LNG către țările cu care SUA au acorduri de liber schimb (ALS) se prezumă a fi în „interes național“, deci licențele de export se acordă practic automat. Pentru statele non-ALS, acordarea licenței este mai anevoioasă. În fine, în spatele licenței pentru exportul de „molecule“ există licență pentru construcția de terminale de export de LNG, un proces scump (100 mil. USD de aplicație) și îndelungat (18-24 luni).
Dificultăți
UE va avea statut ALS după intrarea în vigoare a TTIP. Unii dintre partenerii americani susțin că, în sine, indiferent că TTIP va conține sau nu o clauză de liberalizare a energiei, statutul ALS, însemnând acordarea automată de licențe de export, rezolvă problema. Nu este chiar așa. Procedura actuală de acordare a licențelor ține de dreptul intern american, și nu există nicio garanție că ea nu va fi schimbată în viitor, din varii motive. Pentru a avea o garanție solidă că vom avea acces la energia americană, și pentru ca investițiile imense de infrastructură necesare să se poată face, atât în SUA cât și în Nordul și Estul Europei, este nevoie de securitate juridică și de previzibilitate.
O clauză explicită de liberalizare în TTIP înseamnă și că UE va putea contesta eventuale reguli americane care ar putea constrânge în viitor filiera de export de energie. Pentru petrol, pentru prima dată după anii ‘70 s-a născut în SUA o alianță cu șanse de succes susținând eliminarea interdicției la export: prețul mic de pe piața americană lovește interesele industriei americane care trebuie să pună multe exploatări în conservare. Lucrez cu un număr de membri cheie ai Congresului pentru a crea o platformă solidă, publică și politică, pentru cele două liberalizări, la pachet. Pentru noi, petrolul este mai puțin sensibil decât gazele, pentru că piața este mai lichidă, transportul pe mare generalizat, și capacitatea de șantaj mai mică.
Criticile opozanților
O variabilă foarte importantă este politica europeană de decarbonizare a economiei, adică de limitare sau, în varianta extremă, de eliminare completă a combustibililor fosili. Cei mare fervenți suporteri ai decarbonizării sunt opozanți ai liberalizării pieței energiei cu SUA. Motivul este simplu: cu cât gazul, petrolul, cărbunele sunt mai scumpe, cu atât mai competitive sunt energiile regenerabile. În fapt, lucrurile sunt mult mai complexe. De exemplu gazele ieftine din SUA au dus la înlocuirea cărbunelui cu gazele pentru producția de energie electrică, ceea ce a scăzut prețul cărbunelui atât de mult, încât Europa importă cărbune din SUA, Germania construiește două centrale pe cărbune și poluarea crește. Dacă am importa gaz ieftin, care e mai puțin poluant, nu am mai avea această problemă. În fine, nu un preț mărit artificial trebuie să ne conducă la decarbonizare: nu Vladimir Putin trebuie să ne decarbonizeze economia, ci noi înșine, plecând de la o situație reală de piață.
Acum destule informații pentru a răspunde uneia dintre criticile cele mai populare ale opozanților TTIP: că ar impune cumva exploatarea gazelor de șist în Europa. Că am primi fracturare hidraulică pe ușa din dos, cu alte cuvinte. Adevărul e că liberalizarea comerțului cu energie prin TTIP ar omorî în fașă, foarte probabil, din punct de vedere economic, orice șansă de exploatare a gazelor de șist în Europa.
În esență, ieftinirea semnificativă a gazelor pe piața europeană, pusă în balanță cu costurile ridicate de exploatare și construire de infrastructuri în Europa pentru gaze de șist, constituie o rețetă sigură de pierdut bani. Energia scumpă este cea care face gazele de șist atractive, nu energia ieftină. De asta e Rusia supărată pe gazele de șist în Europa: pentru că îi elimină monopolul, adică și pârghia geopolitică și posibilitatea de a extrage prețuri mari. Cum prețurile mari ale Gazprom sunt însă factor stimulator pentru căutarea de resurse alternative, rămâne să exploateze la maximum sensibilitățile pro-mediu și anti-America, deci anti-TTIP, pe oriunde se găsesc ele în Europa. Orice e bun pentru a opri concurența. Pentru a nu jigni pe cineva, insist că sunt departe de a pune semnul egal între militanții pro-mediu sau anti-TTIP, în covârșitoarea lor majoritate oameni onești și altruiști în demersurile lor, și orice agendă geopolitică.
În concluzie: TTIP trebuie să aducă liberalizarea explicită a comerțului cu energie între SUA și UE, ceea ce înseamnă justețe și competitivitate economică comună, reindustrializare prin ieftinirea energiei, respectiv un grad suplimentar de libertate geopolitică față de Rusia și alți furnizori de energie din lume.
Citiţi mai multe detalii despre Parteneriatul Trans-Atlantic pentru Comerț și Investiții (TTIP), în articolele de mai jos: