Administrația Trump a distrus alianța internațională care a silit Iranul să-și limiteze activitățile ce i-ar fi permis să-și construiască arme nucleare, se arată într-un editorial publicat de The Washington Post.
În urmă cu un deceniu Iranul s-a trezit ostracizat la ONU, obiect al unor masive sancțiuni aprobate de un Consiliu de Securitate unit. Marți, când se deschide sesiunea anuală a Adunării Generale a ONU, SUA vor fi cele care se vor afla într-o izolare extraordinară și fără precedent, mulțumită enormului eșec diplomatic al administrației Trump.
În acest weekend Departamentul de Stat american a proclamat că sancțiunile impuse cândva de ONU Iranului au intrat din nou în vigoare – doar pentru a se trezi repudiat nu numai de către Teheran, ci și de către cei mai apropiați aliați ai Washingtonului.
Regatul Unit, Germania și Franța, care colaborează de ani cu SUA pentru a limita programul nuclear iranian, au publicat un comunicat comun care afirmă că declarația americană este „incapabilă de a avea efecte legale”.
Cele trei țări europene, alături de Rusia și China, vor continua să respecte termenii acordului din 2015 care restricționează activitatea nucleară a Iranului. SUA sunt singurele care susțin că acordul este mort și sancțiunile din nou în vigoare.
Administrația încearcă să forțeze restul lumii să se se conformeze versiunii sale de realitate prin aceea că amenință cu sancțiuni băncile și companiile care îi facilitează Iranului tranzacții cu armament sau producția nucleară și de rachete.
Persistența dependenței sistemului financiar internațional de dolarul american adaugă colți acestei politici – însă cu riscul de a submina și mai mult sprijinul internațional pentru dolar în calitate de valută de rezervă.
Trăgând însă linie, administrația Trump a distrus alianța internațională care a silit Iranul să-și limiteze activitățile ce i-ar fi permis să-și construiască arme nucleare. Campania de „presiune maximă” a președintelui Trump a eșuat atât în a obține noi concesii de la Teheran, așa cum prezicea el, cât și în a provoca o schimbare de regim – un obiectiv adoptat tacit de secretarul de stat Mike Pompeo.
Între timp Iranul și-a întețit lucrul la programul nuclear și deține acum de cinci ori mai mult uraniu îmbogățit decât avea în urmă cu doi ani și jumătate, scrie The Washington Post.
Administrația a revendicat dreptul de a reimpune unilateral sancțiunile ONU în virtutea acordului nuclear, care îi permite oricăruia dintre semnatarii săi să procedeze astfel. Însă aliații Americii împreună cu ceilalți membri ai Consiliului de Securitate au constatat că SUA și-au pierdut acest drept în momentul în care s-au retras din tratat.
Disputa nu este numai una cu caracter tehnic: europenii vor să salveze ce a mai rămas din acord, din moment ce el le permite inspectorilor ONU să monitorizeze și să raporteze activitățile nucleare iraniene.
Administrația Trump, din contră, nu oferă nici o cale de a avansa, în afară de aceea a escaladării unui conflict ce poate duce la război, a unui arsenal nuclear iranian sau a ambelor.
Iranul și aliații SUA vor aștepta rezultatul alegerilor din noiembrie, toți cu speranța că dl Trump va pierde. Democratul Joe Biden a declarat că va reintroduce SUA în pactul nuclear și va încerca totodată să-i îmbunătățească termenii prin noi negocieri.
A doua sarcină va fi una dificilă: Iranul se va opune oricăror noi concesii, chiar și dacă conducătorul lui suprem, ayatolahul Ali Khamenei, va consimți la noi negocieri cu Washingtonul.
Totuși, în cel mai rău caz, dl Biden ar putea măcar repara ruptura dintre SUA și cei mai apropiați aliați ai lor – și poate anula unele dintre cele mai inepte și auto-distructive politici diplomatice din istoria Americii.