Există astăzi în România teoria că pe vremea dictaturii comuniste se învăța mult, generațiile actuale de elevi nefiind interesate de carte. Înainte era mai bine este o lozincă universal răspândită în rândul maselor, cele despre care psihologul francez Gustave Le Bon a spus clar că nu gândesc și că au idei puține, greșite și ferme.
Un popor reprezintă o mulțime și aceasta este întotdeauna atrasă de un conducător ferm, puternic. Așa se explică ideea fixă despre existența unei epoci de fericire înainte de decembrie 1989.
Oare chiar avea interes regimul comunist ca oamenii să învețe mult și la nivel superior? Dacă analizăm puțin datele oferite de autoritățile statului, eroarea maselor populare iese imediat în relief. Regimul lui Nicolae Ceaușescu a făcut totul pentru a limita dezvoltarea intelectuală a poporului, dictatorul având nevoie de oameni mediocri, care să execute orbește indicațiile de partid, să fie pe linia partidului.
Tipografiile erau sub strictul control al partidului și al serviciilor secrete, represive, ceea ce însemna un control aproape de absolut în ceea ce privește informația publicată. Nu trebuia ca masele să gândească, mulțimile de elevi fiind obligate să repete datele puține din manualele unice. Statul avea grijă ca la admiterea în facultate să se meargă pe același principiu al tocirii rând cu rând.
Era un infern pregătirea pentru Istorie sau pentru Filozofie, socialismul științific fiind o adevărată ghilotină intelectuală. Nu se știe astăzi câte talente valoroase din punct de vedere științific au renunțat pentru că n-au putut să rețină minunatele idei ale tovarășului Nicolae Ceaușescu.
Mai grav. Erau publicate foarte puține cărți și multe erau depășite la capitolul calitate. Au fost imprimate în România socialistă 3.877 de titluri de cărți în anul 1975. Par multe, dar Ungaria comunica lansarea a 7.581 de titluri în 1973. Să nu se uite că statul vecin avea o populație ce nu echivala cu jumătate din cea a României. Germania capitalistă înregistra în același an 40.354 de titluri. Să nu se uite că în lumea liberă nu exista în tomurile tipărite balastul ideologic și gândurile șefului de stat.
Cel mai închistat stat din lagărul comunist
Albania era cel mai închistat stat din lagărul comunist și cazemate din beton armat erau construite pe la fiecare colț de stradă. Era imaginea modernă a unei cetăți asediate. Cei 2.480.000 de locuitori trăiau cu ideea că vor fi invadați de sălbaticii capitaliști, cei ce cultivă principiul exploatării omului de către om. Tipografiile statului au pus în circulație 800 de titluri de cărți, ceea ce, raportat la totalul populației, depășea cu mult performanțele României socialiste.
Spania era statul european cu cea mai proastă imagine în propaganda lagărului socialist deoarece respinsese cândva comunismul și rămăsese dominată de o formă de fascism. Totuși, la capitolul carte reușea să publice în 1973 23.608 titluri noi.
Nicolae Ceaușescu a fost cel mai mare dușman al poporului român și a reprezentat o frână în calea progresului științific. Nu s-a dezvoltat nici gândirea rațională, masele de elevi fiind obligate să execute ordinele nomenclaturii de partid. Oare cât s-a pierdut la celebra practică agricolă, adică o recoltare manuală a recoltelor în epoca în care mașinile capitaliste ușurau chinul țăranilor în statele civilizate? Nu este de mirare că persoanele instruite părăseau patria marelui experiment socialist pentru a locui tocmai în teritoriile controlate de burghezie.
Oare după câte decenii vor înțelege și românii tortura la care au fost supuși de un regim ce nu avea nici cea mai mică legătură cu poporul supus în urma sosirii tancurilor cu stele roșii?