În iunie 1933, el a publicat un articol în revista bucureșteană Realitatea Ilustrată, care ar fi păcat să-l ciuntim și să nu-l redăm integral în dulcele grai românesc din perioada interbelică:
În rândurile de mai jos el (Walter Duranty – nota Evenimentul Istoric) ne povesteşte în legătură cu aceşti conducători câteva anecdote, care în afară de latura lor umoristică, proiectează o lumină deosebit de interesantă asupra unor stări de lucruri caracteristice ciudate pentru noi, din Rusia bolşevică.
În timpul răsboiului mondial s’a schimbat numele german Sankt Petersburg al capitalei ruseşti în Petrograd.
Petrograd însemna pe ruseşte „oraşul lui Petru”. Acesta era numele capitalei!
Apoi s-a dat numele marelui dictator, devenind Leningrad.
Cei mai mulţi cred că Petru cel Mare a dat oraşului numele său. E o greşală. Marele împărat rus îi dăduse numele de Petre, patronul său.
Şi e de-altfel foarte curios faptul că ţarul Niculae şi ţari următori, a căror religiozitate eră împinsă adesea până la manie, au permis totuş numele Sfântului Petre să fie înlocuit cu acel al unui muritor, şi încă al unui muritor, pe care viciul nu-1 înspăimânta deloc.
În legătură cu aceasta, se povesteşte o anecdotă, caracteristică pentru spiritul Ruşilor din vechiul regim .
Un cetăţean, funcţionar la un birou sovietic, trebuia să complecteze un chestionar relativ la vârsta, locul de naştere, în vederea unei „epurări” , operaţie care se face de altfel periodic în sânul populaţiei Rusiei actuale.
Şi iată cum a complectat formularul omul nostru:
Vârsta: 32 de ani.
Locul de naştere: Sf. Petersburg.
Unde aţi fost crescut? : Petrograd.
Locul de reşedinţă actual: Leningrad.
Unde doriţi să vă stabiliţi? Sf. Petersburg.
E inutil sa mai spunem că cetăţeanul a fost repede „curățat”.
Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric
