Un studiu publicat recent în Jurnalul Clinic al Societății Americane de Nefrologie asociază o substanță chimică agricolă comună, numită  Paraquat, cu creșterea incidenței unor afecțiuni renale la tineri.

Paraquat este un erbicid folosit în toată lumea pentru a controla buruienile, scrie Futurity.

Problemele renale au apărut pentru prima dată la începutul anilor 2000 și afectează în primul rând tinerii, bărbați și femei, din comunitățile agricole din regiunile de coastă ale Pacificului și America Centrală.

Cunoscută sub denumirea de nefropatie mezoamericană, aceasta este o boală renală cu etiologie necunoscută, iar pacienții nu au problemele care preced de obicei bolile de rinichi, cum ar fi hipertensiunea arterială, diabetul sau obezitatea.

De asemenea, cei afectați de această boală au vârste cuprinse între 20 și 30 de ani.

Boala poate fi mortală

Boala, în care rinichii afectați nu sunt capabili să filtreze eficient produsele reziduale din sânge, poate fi mortală, mai ales fără tratamente moderne.

O echipă de experți de la Texas A&M University School of Public Health a efectuat cercetări fundamentale care au descris caracteristicile clinice și patologice ale bolii – pașii timpurii necesari în timpul unei epidemii emergente, în special una care prezintă noi caracteristici clinice.

În ultimii opt ani, echipa a căutat cauzele declanșării acestei boli. S-a spus că posibilele cauze ale nefropatiei mezoamericane includ infecțiile, expunerea toxică la metale grele sau substanțe chimice agricole sau o expunere la substanțe care poate fi agravată de stres termic sau deshidratare.

Ce rol are erbicidul Paraquat în nefropatia mezoamericană

Rebecca Fischer, profesor asistent la Școala de Sănătate Publică, împreună cu experți din alte instituții, a analizat rolul pe care îl poate juca erbicidul Paraquat în nefropatia mezoamericană.

Paraquatul este un erbicid folosit în agricultură în întreaga lume. Funcționează prin generarea de specii reactive de oxigen (ROS), despre care se știe că dăunează țesuturilor. Metale grele precum cadmiu, mercur și arsenic generează ROS și au fost asociate, alături de alte erbicide generatoare de ROS, cu afecțiuni renale.

Expunerea la doze mari de Paraquat a fost asociată cu afectarea rinichilor și a altor organe, dar expunerea pe termen lung la doze mai mici, cum ar fi cele observate în agricultură, nu a fost studiată.

Acum, cercetătorii au examinat mostre de țesut renal uman și au comparat mostre de țesut renal de la modele animale injectate cu doze mici de Paraquat și un grup de control de modele animale neexpuse la paraquat.

Ei au analizat și expresia a două gene, OCT2 și MATE1, cunoscute că transportă paraquat și metale grele în și din interiorul celulelor rinichilor.

Studiul a inclus 52 de pacienți care au prezentat semne de nefropatie mezoamericană și 63 de pacienți cu diferite tipuri de insuficiență renală.

Pacienții din grupul cu nefropatie mezoamericană erau mai tineri, 96%  fiind bărbați, și majoritatea lucraseră în agricultură înainte de a imigra în Statele Unite, ceea ce face mai probabilă expunerea pe termen lung la paraquat.

Analiza țesutului renal – model uman și animal –  a evidențiat leziuni care au legătură cu boala renală cronică. Cercetătorii au descoperit și o expresie crescută a OCT2 și o scădere a expresiei MATE1 la modelele de animale masculine injectate cu paraquat.

Erbicidele și pesticidele și boala Parkinson

Expunerea la erbicide crește dramatic riscul de a dezvolta boala Parkinson, potrivit unui alt studiu, realizat în 2015. Anual, peste 50.000 de americani sunt diagnosticați cu afecțiuni care provoacă debilitate, iar experții spun că în multe dintre cazuri este tot mai evident că de vină sunt substanțele chimice utilizate în agricultură.

„Pesticidele sunt cel mai important factor de mediu în urma căruia riscăm să dezvoltăm boala Parkinson“, spune Jeff Bronstein, profesor de neurologie. Bronstein și echipa sa au stabilit anterior că nivelul scăzut de expunere pe termen lung la pesticidele care omoară buruienile și insectele – expunere ce este prea nesemnificativă pentru a provoca un simptom în momentul respectiv – poate dubla riscul de Parkinson.

Boala este cauzată de pierderea de dopamină a neurotransmițătorului, care controlează mișcarea și alte funcții neurologice. Simptomele includ pierderea controlului funcțiilor motorii, ceea ce duce la tremurături, probleme de echilibru, etc.