Președintele turc, Recep Erdogan, a inaugurat (prin videoconferință) un nou baraj în provincia Kars și în discursul său a afirmat că Turcia a făcut progrese însemnate de la începutul epidemiei de coronavirus în ceea ce privește democrația și dezvoltarea economică. „Niciodată nu am fost atât de aproape ca acum de a face din Turcia una dintre cele mai mari zece economii ale lumii”, a declarat acesta.

„Ne-am confruntat cu o pandemie în timpul căreia chiar și țările dezvoltate au rămas blocate. Nu am avut probleme cu infrastructura de sănătate, cu lanțurile de aprovizionare cu medicamente sau cu alimente și am gestionat eficient siguranţa publică”, a declarat președintele turc.

Erdogan a subliniat în mod deosebit reacția la timp și bună a instituțiilor turce faţă de economie. „Semnele legate de redresarea economică sunt destul de puternice”, a adăugat Erdogan, care a prezis că Turcia va ajunge la „un impuls major” în această zonă în cel de-al doilea semestru al anului.

„Intrăm într-o perioadă în care prezența Turciei în ceea ce privește producția globală și prezența în lanțurile de aprovizionare va fi resimțită și mai mult. Cele mai serioase puncte forte ale noastre sunt calitatea şi capitalul uman dinamic, poziţia strategică și infrastructura puternică, care ne poate ajuta foarte mult să găsim oportunități viitoare”.

Exemplul infrastructurii pe care o inaugura a slujit la a dovedi forţa economiei turcești: „Când am ajuns la putere, în țara noastră existau 276 de baraje. Astăzi, predăm Turciei cel de-al 585-lea baraj din ultimii 18 ani”, a afirmat Erdogan, potrivit Journal Economico. 

Economia turcă a crescut ca dimensiune tocmai datorită poziției sale geografice și costurilor operațiunilor industriale. Apropiată de o unitate politică, Uniunea Europeană, care nu le permite membrilor săi să modifice valoarea monedelor lor atunci când apare o criză, Turcia, care a devalorizat lira turcească atunci când a avut nevoie de acest lucru pentru a se ajuta, a adoptat o poziție de concurență puternică.

Zonele textilelor și încălțămintei turcești sunt două dintre zonele care au avut cel mai mare impact asupra unităților industriale naționale, multe dintre contractele de livrare ‘fugind’ spre fostul imperiu otoman.