Ministrul lui de Interne spunea, încă de la începutul campaniei, că aceste alegeri sunt o tentativă de lovitură de stat politică a Occidentului, pentru a elimina Turcia (din rândul marilor puteri – n.r.)”. Această teorie, a unei lovituri de stat occidentale, invocată de tabăra prezidențială, nu este nouă.
„Măsurăm modul în care populismul și momentele electorale sunt favorabile conspirației”, spune Tristan Mendès France care face o amplă analiză asupra societății turce.
În timpul acestei campanii, figura lui Georges Soros pare să fie centrală în imaginația conspirativă turcă. Un cont twitter AKP pro Erdogan scria înainte de primul tur: „Fie Soros, fie Erdogan”.
Contracandidatul este prezentat de susținătorii lui Erdogan ca o marionetă a lui Soros, figură detestată a complotului globalist în imaginația contemporană.
Teorii conspiraționiste după cutremurele din Turcia și Siria
Guillaume Perrier, jurnalist internațional la Le Point, fost corespondent pentru Le Monde la Istanbul din 2004 până în 2014, analizează teoriile conspiraționiste născute după cutremurele din Turcia și Siria, o catastrofă care a ucis peste 50.000 de oameni pe 6 februarie 2023, care au inundat rețelele sociale cu hashtag-ul #Haarp. Utilizatorii de internet se întrec în a susține că aceste cutremure nu sunt naturale. Acesta este vechiul fundal anti-american, crede jurnalistul, pentru că în spatele său se află în mod evident ideea că americanii efectuează experimente științifice în Turcia sub acoperirea activităților lor în cadrul NATO. ‘
Turcia este membră a NATO din 1953 și, în același timp, potrivit lui Guillaume Perrier, „există acest puternic sentiment de anti-americanism care traversează cu adevărat întreaga scenă politică turcă. Este un lucru foarte paradoxal. La cutremure, există întotdeauna această teorie a conspirației conform căreia cutremurele sunt manipulate de oameni.”
Opoziția mai speră
Ultima rezervă posibilă de voturi pentru Kemal Kilicdaroglu: alegătorii partidului ultranaționalist Iyi, care nu l-au votat, chiar dacă partidul lor este membru al alianței de opoziție. Egemen Güner, unul dintre liderii locali, admite cu jumătate de gură: „Desigur, unii dintre alegătorii noștri care au votat partidul nostru la alegerile legislative au putut să voteze Sinan Ogan (liderul extremei drepte – n.r.) la alegerile prezidențiale, dar acesta nu este un procent foarte mare. Nu există niciun motiv să fii demoralizat.”
„Nimeni nu a câștigat și nu a pierdut alegerile încă. Jocul se reia cu scorul de 0-0 și credem că putem aduna cele 5 puncte de care avem nevoie pentru Kemal Kilicdaroglu„, spune el.
Rămâne de văzut dacă opoziția va reuși nu numai să-și lărgească electoratul, ci și să convingă toți alegătorii din primul tur să revină la urne.
Erdogan a câștigat 64% din voturile turcilor din Franța
Cetățenii turci din Franța au votat marți pentru al doilea tur al alegerilor prezidențiale de duminică. Securitatea consulatului a fost puternic întărită iar fluxul constant de alegători în și din clădire a durat toată ziua. Comunitatea turcă are aproape două milioane de persoane în Franța, uneori cu opinii diferite.
Pentru o parte dintre ei, ceea ce contează este faptul că Recep Tayyip Erdogan continuă să conteze în politica internațională. „Este unul dintre singurii care poate da cu pumnul în masă în fața Statelor Unite. El este, de asemenea, unul dintre puținii care se ridică în fața lui Putin și a altor puteri emergente » – spunea un alegător intervievat de Franceinfo.
Recep Tayyip Erdogan a câștigat 64% din voturile turcilor din Franța în primul tur. Mulți se referă la „stabilitate” și evocă un” salt în necunoscut cu Kilicdaroglu ».
Alții spun că Turcia de astăzi îi deranjează. « Oamenii care locuiesc acolo trebuie să fie ca toți ceilalți, ca în Europa, în democrație, în secularism, bine educați. Aș dori să-i văd pe conaționalii mei așa.” – spune o femeie stabilită în Franța de 20 de ani, în același reportaj Franceinfo.
„Sunt aici, locuiesc aici, am un salariu bun. Voi vota pentru cei care trăiesc în sărăcie,”. Unii dintre cei care au venit să voteze mărturisesc că se simt plini de vinovăție față de cei care trăiesc în Turcia.
