nu a fost deloc inspirata. Intre timp, produsele de tipul celor pe care le fabrica el fusesera scoase din gama celor obligatorii pentru companii, astfel ca s-a trezit peste noapte ca nu mai are piata. Si-a spus atunci ca trebuie sa faca altceva, astfel ca a trecut pe productia de tricotaje pentru copii. Insa, din nou, calculele sale s-au dovedit gresite. Chiar daca erau mai slabe calitativ, marfurile din Turcia si China l-au scos de pe piata, pentru ca erau mai aratoase si mai ieftine. Afacerea cu produse alimentare din soia a inceput-o in 1998, in propria bucatarie. Si astazi, cand isi aduce aminte de acel moment, recunoaste ca in decizia sa a fost „putina nebunie si mult risc“. Stia ca romanii nu mai vor sa auda de celebrul „salam cu soia“, de fapt, de nici un produs pe baza de soia, pentru ca le aminteste de saracia de dinainte de 1990. Dar mai stia ca in vestul Europei alimentele din soia au o traditie de zeci de ani si castiga tot mai mult teren in randul vegetarienilor, categorie aflata in crestere continua.Avea 1.000 de dolari si cu acesti bani a cumparat materia prima si cateva oale sub presiune. „Fierbeam soia, pe care o amestecam cu condimente si ulei, si asa am facut primul pateu. Pe atunci produceam cam 50 de cutiute de pateu de soia pe zi, pe care le vindeam prin micile magazine de produse vegetariene din diverse piete. Angajati eram doar eu si sotia mea“, isi aminteste el. Banii s-au dus rapid, asa ca a fost nevoit sa imprumute 10.000 de dolari de la un prieten. Cu acesti bani a facut prima investitie adevarata: un echipament de „sterilizare“, care i-a permis sa evite utilizarea conservantilor. Productia crescuse si trebuia vanduta, insa nu mai putea fi vorba de micile magazine din piete. Nu asigurau volum, iar sumele incasate, daca totusi se reusea recuperarea lor, erau nesemnificative. Singura solutie era plasarea pateului din soia pe rafturile supermarketurilor. De la pateul din soia, firma Inedit SRL din comuna argeseana Cetateni a trecut la productia de branza tofu si lapte de soia, iar putin mai tarziu, la cea de maioneza, crochete si cremvursti din soia. Dupa primul an de la lansarea productiei, cifra de afaceri a ajuns la 30.000 de euro. Intre timp, firma investise in utilaje si facuse primele angajari. Insa nu a durat mult pana cand Eremia Aurelian si-a dat seama ca are o mare problema. Produsele erau vandute foarte bine doar in perioadele de post, in rest, prea putin, si asta chiar daca intre timp intrase in majoritatea marilor retele de magazine. Mai stia ca, pentru a acoperi multiplele taxe solicitate de supermarketuri si sa mai ramana cu ceva, trebuia sa asigure un volum mai mare al vanzarilor, dar si constant. Exportul era singura varianta. Primele livrari pe piata externa au inceput in urma cu patru ani. Acum, firma sa exporta in Cehia, Israel, Ungaria, Bulgaria si Macedonia, urmand ca in acest an sa intre si pe piata germana. Totusi, afacerea este departe de a arata ca una din Vest. Productia se bazeaza intr-o mare masura pe munca manuala a celor 70 de angajati, in conditiile in care daca s-ar fi utilizat mai multe utilaje performante ar fi fost nevoie de doar 10-15 oameni. „Nu am avut resurse financiare pentru a ma utila“, explica argeseanul. Pe urma, inca nu s-a reusit aducerea productiei la un nivel constant, intrucat exporturile nu reprezinta deocamdata decat 15% din totalul vanzarilor. Chiar si asa, in acest an, Eremia Aurelian mizeaza pe o cifra de afaceri de 50 de miliarde de lei, cu zece miliarde mai mult decat in anul precedent.

Puncte tari / puncte slabe ale afacerii

+ Piata este in crestere in contextul in care tot mai multe persoane se indreapta spre un regim alimentar vegetarian
+ Produsele din soia sunt foarte cautate in perioadele de post, cand vanzarile cresc cu pana la 80%
+ Pe piata romaneasca nu exista decat trei-patru competitori importanti
– Mentalitatea romanilor fata de acest produs, asociat cu saracia din perioada de dinainte de 1990
– Dificultatea cu care produsele din soia suntacceptatein retelele desupermarketuri
– Vanzarile sunt sezoniere, iar rata profitului este destul de redusa

BUSINESS START

• Investitia initiala. Pentru dotarea cu utilaje performante sunt necesare fonduri de cel putin 100.000-200.000 de euro. Cele mai importante echipamente, care pot fi achizitionate din strainatate, sunt autoclava (pentru sterilizarea produselor din soia), o linie de dozat (costa circa 80.000 de euro) si un echipament pentru etichetat. Materia prima, soia, poate fi cumparata din tara, la un pret de 11.000 lei kilogramul (fara TVA). Profitul poate aparea dupa primii doi ani, si poate atinge 20-30%.
• Angajati. In conditiile dotarii optime cu echipamente si utilaje, numarul salariatilor poate fi de 10-15.
• Alte sfaturi. Unul dintre elementele cheie ale succesului unei astfel de afaceri este exportul. In strainatate astfel de produse sunt tot mai cautate. Constiente de acest trend, unele fabrici din vestul Europei au ajuns sa produca pana la 300 de sortimente alimentare din soia, intre care si inghetata. Publicitatea este si ea foarte importanta, intrucat, pe langa promovarea marcii, poate diminua retinerea consumatorilor fata de produsele din soia.