România se menţine la mijlocul clasamentului între ţările cele mai deschise către globalizare, în urma vecinilor Ungaria şi Bulgaria, dar în faţa unor ţări precum Japonia sau China, conform Indicelui de globalizare calculat de Ernst & Young pentru 2011.
Indicele a rezultat în urma unui sondaj realizat în rândurile a 922 executivi de top implicaţi în afaceri internaţionale. România este poziţionată astfel pe locul 32 din 60 de ţări şi a obţinut punctaje mai bune pentru deschiderea către globalizare a pieţei muncii şi a comerţiului (4,7, respectiv 4,6 din maxim 10 puncte posibile), dar mai mici în cazul tehnologiei şi culturii (2,9, respectiv 3,5 puncte).
Pe primele trei locuri în clasament se situează Hong Kong, Irlanda, Singapore, Belgia şi Suedia, iar finalu clasamentului este ocupat de Veneyuela, Algeria şi Iran.
Tensiunile economice şi sociale ameninţă capacitatea statelor şi guvernelor de a rezista presiunilor protecţioniste, arat Ernst & Young, deşi procesul de globalizare s-a relansat pe creştere după scăderea înregistrată în ultimii doi ani. Totuşi, pieţele emergente sunt cele care au cea mai mare nevoie să continue procesul de globalizare pentru a atrage investiţiile străine.
Potrivit companiei de consultanţă, în momentul de faţă este mult mai dificil pentru investitori să reuşească pe pieţele emergente. În trecut, companiile finanţau investiţiile în pieţele emergente din profiturile mari obţinute pe pieţele dezvoltate. Odată cu încetinirea creşterii acestora din urmă, orientarea capitalului către pieţele cu creştere rapidă nu mai este posibilă în aceeaşi măsură.
În plus, creşterea costurilor şi intensificarea competiţiei, atât din partea multinaţionalelor, cât şi a companiilor locale de pe pieţele emergente, necesită o nouă abordare pentru cei care doresc să intre pe aceste pieţe. În loc să transfere toate procesele operaţionale şi modelele de business, corporaţiile vor fi nevoite să renunţe la o parte din bagajul organizaţional şi să-şi regândească abordarea de jos în sus, acţionând ca un start up. Din astfel de constrângeri rezultă însă şi o oportunitate: managerii au şansa de a dezvolta modele de business inovative şi soluţii care să permită un câştig mult mai rapid decât în cazul în care ar urma modelul corporatist standard din pieţele dezvoltate.
Dificultăţi suplimentare pentru investitori apar în condiţiile în care aceeaşi abordare nu se mai potriveşte pentru fiecare piaţă, se arată în studiul Ernst & Young. Companiile multinaţionale fac eforturi să îşi păstreze relevanţa atât pentru consumatorii din pieţele locale, cât şi pentru cei din piaţa globală. Ca urmare, întregul model operaţional este regândit într-un mix care utilizează eficient resursele şi lanţurile de aprovizionare. Complexitatea operaţiunilor creşte, în condiţiile în care agilitatea şi dinamismul devin foarte importante pentru a face faţă volatilităţii pieţelor. Tot mai multe companii optează, din acest motiv, pentru o structură de costuri variabilă, care să le permită realocarea rapidă a resurselor şi un răspuns prompt la evoluţiile din piaţă. Mai mult decât atât, 66% din respondenţi se aşteaptă la creşterea numărului de colaboratori şi furnizori în urma externalizării unor operaţiuni interne, în ciuda expunerii la un nivel crescut de riscuri privind lanţurile de aprovizionare. 54% cred că va creşte complexitatea lanţurilor de furnizare, iar 45% spun că vor mări proporţia funcţiilor operaţionale pe care le vor externaliza către alţi parteneri. Internţa de a apela mai mult la outsourcing decât în prezent este şi mai mare în cazul managerilor de pe pieţele emergente, 51% dintre respondenţi exprimându-şi o astfel de preferinţă.
Teama de măsuri protecţioniste
90% din executivii intervievaţi în studiul Ernst & Young se tem că dacă recesiunea se va adânci statele vor începe să impună măsuri protecţioniste. Surprinzător este faptul că doar 15% din companii sunt pregătite să le facă faţă, luând în calcul astfel de evoluţii în strategiile de business planificate
Alte probleme sunt anticipate de executivii intervievaţi în privinţa posibilităţii de a găsi candidaţii potriviţi pentru posturile disponibile. Problemă este resimţită mai ales în pieţele emergente, unde recrutarea resurselor umane specializate şi a angajaţilor din segmentul mediu si de conducere este mai dificilă decât în pieţele dezvoltate. Pe de altă parte, deşi acordă importanţă crescută investiţiilor în pieţele cu creştere rapidă, companiile multinaţionale nu se grăbesc să detaşeze cei mai talentaţi oameni în aceste locaţii, existând încă percepţia că nu sunt necesare investiţii în resurse umane similare cu cele din pieţele mature.