Cea mai recentă carte a lui Al Gore, fostul vicepreşedinte al SUA, laureat al Premiului Nobel pentru Pace, e un eşec: prea puţină informaţie, prea multă vanitate. Preocuparea lui Al Gore pentru politicile de mediu e veche. Dacă ar fi să credem mărturisirile din cea mai recentă carte a sa, „Un adevăr incomod“ (publicată în 2006, practic concomitent cu lansarea filmului omonim, câştigător al unui Oscar pentru cel mai bun documentar), fostul om politic a luat pr
Cea mai recentă carte a lui Al Gore, fostul vicepreşedinte al SUA, laureat al Premiului Nobel pentru Pace, e un eşec: prea puţină informaţie, prea multă vanitate.
Preocuparea lui Al Gore pentru politicile de mediu e veche. Dacă ar fi să credem mărturisirile din cea mai recentă carte a sa, „Un adevăr incomod“ (publicată în 2006, practic concomitent cu lansarea filmului omonim, câştigător al unui Oscar pentru cel mai bun documentar), fostul om politic a luat prima dată contact cu ecologia în anii de studenţie, în turbulentul deceniu 1960-1970, perioadă de naştere a ecologismului modern. De altfel, şi prima carte publicată vreodată de Gore, „Pământul în primejdie“, apărută cu un an înainte de preluarea mandatului de vicepreşedinte în administraţia Clinton, se referea la acelaşi subiect.
Restul se ştie deja: în această toamnă, Al Gore a primit, pentru eforturile sale de impunere a problematicii mediului înconjurător şi a încălzirii globale, Premiul Nobel pentru Pace, împreună cu Intergovernmental Panel on Climate Change, comisie profesională a ONU însărcinată cu publicarea de sinteze referitoare la mediu.
Noua carte a lui Gore, tradusă recent la Editura RAO, a fost un bestseller internaţional – un ecou al succesului înregistrat de film. Însă adevărul – la fel de incomod pentru Gore pe cât sunt efectele încălzirii globale pentru politicieni şi lobby-urile industriilor poluante – este că acest volum nu merită prea multă atenţie; iar asta pentru că, în cea mai mare măsură, e un album cu fotografii. E drept că unele sunt absolut spectaculoase, cum este aceea, de la pagina 222, a graniţei dintre Haiti şi Republica Dominicană – coline complet defrişate în stânga, păduri verzi în dreapta. Însă, în general, în carte sunt lucruri deja cunoscute. Ca informaţie, nu e nimic nou: creşterea mediei temperaturilor anuale, fenomenele climatice extreme de tipul uraganelor, emisiile din ce în ce mai mari de gaze cu efect de seră, dispariţia rapidă a speciilor etc., toate sunt trecute rapid în revistă.
Sincer vorbind, există mult mai multă informaţie de calitate, inclusiv ştiinţifică, pe internet decât în acest volum. Fotografiile sunt însă frumoase, chiar dacă în multe altele dintre ele îi veţi vedea pe Gore, pe soţia sa, pe tatăl său, restul familiei, nunta fiului său etc. Prea multă frivolitate pentru un subiect atât de serios.