Preţul aurului a fost influenţat şi de programele globale de stimulente monetare şi se preconizează chiar o nouă creştere a cursului de schimb dintre aur şi hârtie, analiştii Erste indicând un preţ ţintă de 2.000 USD pentru aur în următoarele 12 luni.

„De la publicarea primului nostru raport privind aurul în urmă cu cinci ani, preţul aurului a crescut cu +140%. Estimarea experţilor din urmă cu trei ani, care indica un preţ pe termen lung de 2.300 USD, ar putea fi considerată chiar prea conservatoare acum”, a precizat Ronald Stöferle, analistul pentru aur al Erste Group.

Aurul are de câştigat de pe urma crizei nerezolvate a datoriilor

Problema datoriilor excesive aşteaptă încă să fie rezolvată, în condiţiile în care majoritatea creanţelor nu au fost anulate sau rambursate. Din acest motiv, ratele reale ale dobânzii vor rămâne la un nivel scăzut ceea ce asigură un mediu perfect pentru aur. Există doar câteva moduri de a scăpa din capcana datoriilor: creşterea datoriilor, în maniera făcută de Statele Unite după al doilea Război Mondial, sau alternativa reducerii drastice a cheltuielilor şi consolidării rigide a bugetului, aşa cum au făcut ţările scandinave în anii 1990.

Unele dintre cele mai dureroase opţiuni sunt reprezentate de creşteri masive ale impozitelor, crearea inflaţiei,
deprecierea monedei sau, în ultimă instanţă, falimentul unei ţări. Ne aşteptăm ca aurul să câştige în toate aceste scenarii.

De asemenea, se uită adesea că India şi China au rămas cei mai importanţi factori pe partea de cerere. O atracţie mai mare pentru aur, combinată cu creşterea veniturilor disponibile, va avea cu siguranţă un efect pozitiv asupra cererii pentru aur. Până în 2020, pieţele emergente vor genera 50% din PIB-ul global, în creştere de la 19% în 2000.

Nivelul preţului rămâne atractiv – nu se întrevăd bule speculative

Cererea investitorilor reprezenta doar 4,8% din totalul cererii în anul 2000, dar ponderea a crescut la aproape 40% anul trecut. Conform analiştilor Erste Group, evoluţia indică o revenire clară şi puternică a tendinţei ascendente şi anunţă o nouă etapă de creştere exuberantă a pieţei. Ne putem aştepta ca investitorii instituţionali să domine următoarea etapă. În principal, companiile de asigurări şi fondurile de pensii ar trebui să îşi majoreze plasamentele în aur, dată fiind corelarea redusă sau chiar negativă cu acţiuni şi în special cu obligaţiuni.

Aurul este recunoscut ca fiind o investiţie sigură deoarece nu şi-a pierdut niciodată valoarea. „Probabil că această tendinţă nu se va atenua prea curând. Preconizăm continuarea creşterii preţului aurului”, a declarat Stöferle.

Aurul, ca oponent al monedelor de hârtie neacoperite, rămâne un excelent instrument de protecţie împotriva celor mai nefavorabile scenarii. Mai mult, există o corelare clară între preţul aurului şi nivelul de încredere. Un preţ în scădere al aurului ar fi astfel corelat cu creşterea sau cel puţin stabilizarea nivelului de încredere. Credem că încrederea pierdută în ultimii ani nu va fi recuperată prea curând şi că, prin urmare, aurul încă prezintă un excellent profil risc/randament.

Pilonul de aur al unei strategii de investiţii inteligente

Aurul ar trebui să facă parte din fiecare portofoliu, din motive ce ţin de diversificarea şi asigurarea investiţiilor .
Numeroase studii dovedesc că aurul, ca element de portofoliu, reduce riscul general şi îmbunătăţeşte performanţa. Aproximativ 5 – 10% din portofoliu ar trebui investit în aur. Spre deosebire de acţiuni sau obligaţiuni, nu există condiţionalităţi ataşate aurului. De aceea, aurul este extrem de indicat din motive de diversificare.
„Încă ne aşteptăm ca preţul aurului să crească cel puţin până la nivelul maxim de până acum, ajustat la inflaţie, de 2.300 USD/uncie (din 1980), la încheierea etapei de creştere exuberantă a pieţei”, a estimat Stöferle.

Unele comparaţii istorice sugerează chiar valori mai mari. Stöferle explică de ce aurul nu aduce nicio dobândă: „Aurul reprezintă o proprietate pură, fără nicio obligaţie faţă de o persoană sau o instituţie. Nu conţine niciun risc în contrapartidă.”
În luna precedentă, în special, s-a observat o tendinţă clară de favorizare a aurului în calitate de activ. Aurul a fost văzut tot mai mult drept monedă din cea mai pură esenţă şi din ce în ce mai puţin ca marfă.

Revenirea la standardul aurului?
Ideea de o monedă necorelată cu aurul ar fi fost probabil absurdă acum 100 de ani. Astăzi, doar gândul că în 1971 fiecare 35 de dolari americani aveau ca echivalent o uncie de aur este absurd. „O revenire la standardul aur nu este realistă în momentul de faţă. Dar totuşi discuţiile în acest sens s-au reluat.
Presiunea trebuie să mai crească înainte de a implementa măsuri concrete“, a declarat Stöferle. Diverse studii despre monede prezintă un fenomen interesant: cu cât raportarea la aur este mai puternică, cu atât scade inflaţia.