Eșalonarea de datorii la ANAF. Cine beneficiază

Eșalonarea de datorii la ANAF. Eșalonarea la plată reprezintă o facilitate fiscală oferită de organul fiscal central debitorilor care se confruntă cu dificultăți financiare temporare, permițându-le astfel să achite obligațiile fiscale restante în rate, pe o perioadă determinată. Conform legislației actuale, această facilitate poate fi acordată pentru o durată maximă de 5 ani, cu anumite excepții. De exemplu, în cazul debitorilor care nu dețin bunuri pentru a constitui garanții, nu pot oferi nicio formă de garanție sau în situația în care valoarea garanțiilor constituite este mai mică de 50% din cuantumul obligațiilor fiscale restante ce fac obiectul eșalonării, se permite o eșalonare pe o perioadă de cel mult 6 luni.

Potrivit The Legal Badger, pentru a beneficia de eșalonare, debitorul trebuie să îndeplinească cumulativ mai multe condiții:

  • să se afle în dificultate generată de lipsa temporară de disponibilități bănești;
  • să aibă capacitate financiară de plată pe perioada eșalonării;
  • să constituie garanții conform legii;
  • să nu se afle în procedura insolvenței sau în dizolvare;
  • să aibă depuse toate declarațiile fiscale conform vectorului fiscal.

Ce se întâmplă dacă debitorul nu poate constitui garanții

Eșalonarea de datorii la ANAF. Cu toate acestea, precizează sursa citată, în cazul în care debitorul nu poate constitui garanții, eșalonarea la plată poate fi acordată dacă sunt respectate celelalte condiții stipulate în Codul de procedură fiscală, în următoarele situații:

  • debitorul nu deţine în proprietate bunuri în vederea constituirii de garanţii, caz în care eşalonarea la plată se acordă pe cel mult 6 luni şi penalităţile de întârziere cuprinse în certificatul de atestare fiscală nu se amână la plată şi se includ în eşalonare;
  • debitorul constituie garanţii a căror valoare este mai mică de 50% faţă de cuantumul obligaţiilor fiscale restante ce fac obiectul înlesnirilor la plată, caz în care eşalonarea la plată se acordă pe cel mult 6 luni şi penalităţile de întârziere cuprinse în certificatul de atestare fiscală nu se amână la plată şi se includ în eşalonare;
  • debitorul constituie garanţii a căror valoare este mai mare de 50% faţă de cuantumul obligaţiilor fiscale restante ce fac obiectul înlesnirilor la plată, dar insuficiente faţă de cuantumul garanţiilor prevăzute de Codul de procedură fiscală, caz în care eşalonarea la plată se acordă pe o perioadă de cel mult 5 ani şi penalităţile de întârziere cuprinse în certificatul de atestare fiscală nu se amână la plată şi se includ în eşalonare.

Cum începe procedura de eșalonare

Eșalonarea de datorii la ANAF. Procedura de obținere a eșalonării la plată începe prin depunerea unei cereri la organul fiscal competent. Această cerere trebuie să conțină informații de identificare ale debitorului, perioada solicitată pentru eșalonare, suma totală pentru care se face solicitarea, o justificare a stării de dificultate financiară și alte detalii relevante, cum ar fi mențiuni despre înlesnirile la plată acordate până în momentul depunerii cererii și informații despre bunurile deținute. Organul fiscal are la dispoziție 60 de zile (sau 15 zile în cazul debitorilor care nu dețin bunuri) pentru a analiza și soluționa cererea.

Pentru a soluționa cererea de eșalonare a obligațiilor fiscale și a stabili sumele implicate, organul fiscal competent emite, din oficiu, un certificat de atestare fiscală în termen de 5 zile de la înregistrarea cererii. Acest certificat are o valabilitate de 90 de zile de la data emiterii.

Dacă toate condițiile sunt îndeplinite, se emite un acord de principiu care precizează perioada de eșalonare, valabilitatea garanției și cuantumul acesteia. În caz contrar, organul fiscal soluționează cererea printr-o decizie de respingere.

Debitorul trebuie să constituie garanții în termen de cel mult 30 de zile de la comunicarea acordului de principiu. Garanțiile, care trebuie să acopere sumele eșalonate plus dobânzile aferente, pot fi oferite sub formă de sume de bani consemnate la o unitate a Trezoreriei Statului, scrisori de garanție bancară, sechestru asigurător asupra bunurilor debitorului sau contracte de ipotecă ori gaj în favoarea organului fiscal.

Perioada de eșalonare

Eșalonarea se acordă prin emiterea unei decizii de eșalonare la plată. Perioada de eșalonare este stabilită de organul fiscal competent în funcție de cuantumul obligațiilor fiscale și de capacitatea financiară de plată a debitorului, neputând depăși perioada de eșalonare solicitată. Cuantumul și termenele de plată ale ratelor de eșalonare sunt incluse în graficele de eșalonare, care fac parte integrantă din decizia de eșalonare la plată.

Debitorul are opțiunea de a efectua plăți anticipate, fie parțial, fie total, pentru sumele incluse în graficul de eșalonare. În acest caz, debitorul trebuie să notifice organul fiscal printr-o cerere cu privire la intenția de a efectua plata anticipată. În cazul unei plăți anticipate parțiale, organul fiscal informează debitorul, până la următorul termen de plată, despre stingerea sumelor datorate din ratele următoare de eșalonare, în limita sumei achitate. Dacă se sting anticipat mai mult de 3 rate din graficul de eșalonare, organul fiscal competent, din oficiu, reface graficul de eșalonare până la următorul termen de plată, respectând perioada de eșalonare aprobată.

Debitorul poate solicita modificarea deciziei

Eșalonarea de datorii la ANAF. Debitorul poate solicita modificarea deciziei de eșalonare o singură dată într-un an calendaristic, sau, după caz, într-o fracție de an calendaristic, putând include și alte obligații fiscale în eșalonare. În cazul renunțării la eșalonare, debitorul trebuie să achite obligațiile fiscale rămase până la data la care intervine pierderea valabilității eșalonării la plată. Este, de asemenea, important de menționat că, în cazul pierderii valabilității eșalonării, organul fiscal competent va executa garanțiile în contul obligațiilor fiscale rămase nestinse. Odată ce sumele eșalonate au fost achitate complet, organul fiscal competent va comunica debitorului decizia de finalizare a eșalonării la plată.

Categoriile fiscale pentru care nu se acordă eșalonarea

Trebuie subliniat că eșalonarea nu se acordă pentru anumite categorii de obligații fiscale, cum ar fi cele care au făcut obiectul unei eșalonări anterioare pierdute, cele cu scadență după data eliberării certificatului de atestare fiscală, sau cele care reprezintă ajutoare de stat de recuperat. De asemenea, există limite minime pentru sumele pentru care se poate acorda eșalonarea: 500 lei pentru persoane fizice, 2.000 lei pentru asocieri fără personalitate juridică și 5.000 lei pentru persoane juridice.

Eșalonare simplificată

Eșalonarea la plată simplificată reprezintă o facilitate fiscală reglementată de Codul de Procedură Fiscală, care permite debitorilor să își achite obligațiile fiscale restante în rate, pe o perioadă de maximum 12 luni. Această procedură se aplică obligațiilor fiscale principale și accesorii gestionate de organul fiscal central, cu o vechime de maximum 12 luni înainte de data depunerii cererii și care nu au fost stinse până la eliberarea certificatului de atestare fiscală.

Pentru a beneficia de această facilitate, debitorul trebuie să îndeplinească simultan mai multe condiții, printre care: depunerea unei cereri la organul fiscal, absența din procedura falimentului sau dizolvării, lipsa obligațiilor fiscale restante cu o vechime mai mare de 12 luni, nefiind stabilită răspunderea conform legislației insolvenței sau răspunderea solidară, și depunerea tuturor declarațiilor fiscale conform vectorului fiscal. Este important de menționat că, în cazul procedurii simplificate de eșalonare la plată, legea nu mai impune depunerea unei garanții.

Cum se acordă eșalonarea simplificată

Eșalonarea la plată simplificată se aplică pentru toate obligațiile fiscale înscrise în certificatul de atestare fiscală, inclusiv pentru amenzi și creanțe bugetare stabilite de alte organe și transmise pentru recuperare organelor fiscale. Totuși, există categorii de obligații fiscale pentru care nu se acordă eșalonarea, cum ar fi cele care au beneficiat anterior de o eșalonare ce a fost pierdută, obligațiile fiscale reprezentând ajutoare de stat de recuperat, accizele și impozitele și contribuțiile sociale reținute la sursă.

Procedura de obținere a eșalonării începe cu depunerea cererii de către debitor, care poate anexa și un grafic de eșalonare propus. Organul fiscal are obligația de a emite certificatul de atestare fiscală în termen de maximum 5 zile lucrătoare de la înregistrarea cererii. Ulterior, tot în termen de 5 zile lucrătoare, organul fiscal va emite fie decizia de eșalonare la plată, fie decizia de respingere. Astfel, termenul de soluționare a cererii în cadrul procedurii simplificate este mai scurt comparativ cu cel aplicabil în procedura obișnuită.

Condițiile pe care trebuie să le respecte debitorul

Pe parcursul eșalonării, debitorul trebuie să respecte mai multe condiții pentru a menține valabilitatea acesteia. Acestea includ declararea și achitarea la termen a obligațiilor fiscale curente, plata ratelor de eșalonare conform graficului și achitarea la termen a altor obligații fiscale nesatisfăcute la data comunicării deciziei de eșalonare.

Debitorul are dreptul de a solicita modificarea deciziei de eșalonare o singură dată pe durata valabilității acesteia, cu scopul de a include și alte obligații fiscale. De asemenea, debitorul poate renunța la eșalonare în orice moment, prin depunerea unei cereri în acest sens.

În perioada eșalonării, se datorează dobânzi pentru obligațiile fiscale eșalonate, în cuantum de 0,02% pentru fiecare zi de întârziere. Dacă ratele nu sunt plătite la termen, se aplică o penalitate de 5% din suma rămasă de plată.

Eșalonarea își pierde valabilitatea în cazul nerespectării condițiilor stabilite, ceea ce poate conduce la inițierea sau continuarea executării silite pentru întreaga sumă restantă. În această situație, se impune o penalitate de 5% pentru sumele restante, cu excepția obligațiilor fiscale principale, pentru care se aplică penalități de nedeclarare.

Legea prevede și posibilitatea de menținere a eșalonării pierdute o singură dată pe durata valabilității acesteia, cu condiția ca debitorul să depună o cerere și să achite obligațiile fiscale exigibile în termen de 90 de zile de la comunicarea deciziei de menținere.