Istanbulul, cea mai mare, mai aglomerată şi mai exotică metropolă de pe bătrânul continent, este în 2010 capitală culturală europeană. Un motiv în plus pentru a-l vizita.
Există destinaţii, cum sunt Barcelona şi Parisul, din care, aproape fără excepţie, toţi turiştii se întorc fascinaţi. Cu Istanbulul e cu totul altă poveste: mulţi dintre cei întorşi din fostul Constantinopol se plâng de aglomeraţia de pe străzi, de mirosul greu de peşte din jurul Bosforului, de veşmintele femeilor musulmane, de „aiuritul ăla de muezin care urlă noaptea“. Rândurile ce urmează nu sunt pentru aceştia.
Am fost prima oară în Istanbul anul trecut. Am călătorit atunci cu avionul (210 euro dus-întors) şi am fost cazată în partea veche a oraşului european, în vecinătatea celor mai multe obiective turistice ale metropolei. Mi-a plăcut totul, arhitectură, oameni, obiceiuri, feluri de mâncare. Luna aceasta m-am întors, momită şi de titlul de Capitală Culturală Europeană conferit oraşului în 2010. De data asta, am venit cu maşina (140 de euro, dus-întors, cu toate costurile şi taxele de drum incluse) şi m-am cazat în centrul nou al oraşului, aproape de epicentrul „vieţii comerciale“ a oraşului, Piaţa Taksim. Am îngroşat, astfel, numărul celor circa şase milioane de turişti care s-au plimbat anul acesta pe străzile Istanbului, cifră ce, speră autorităţile, va depăşi zece milioane până la finalul anului.
Deşi guvernul turc a anunţat că investiţiile necesare realizării proiectului „Istanbul – Capitală Culturală Europeană“ au fost de circa 105 milioane de euro, nu am remarcat mari diferenţe faţă de anul trecut, în afara scenelor de spectacol amplasate pe diverse străzi centrale. În rest, oraşul lasă impresia că nu îi pasă prea mult de străini, indicatoare în engleză nu există, iar centre de informare sunt unul la zece kilometri. Şi mai rare sunt coşurile de gunoi: dacă în prima zi, venit cu obiceiurile de acasă, te simţi prost să arunci şi un muc de ţigară pe stradă, după o săptămână, exasperat, ajungi să respecţi cutumele locului şi nu mai roşeşti când arunci sticla de la suc în plină stradă. Evident, noaptea se face curăţenie.
Doar drumurile bune duc la Istanbul
Din fericire, alte neajunsuri nu prea are oraşul. Moscheile din centrul vechi, palatul Topkapî, Marele Bazar ar fi de ajuns să facă din Istanbul o experienţă turistică aproape fabuloasă. Care merge condimentată cu un peşte proaspăt, la una dintre dughenele de pe malul Bosforului, sau cu castane şi porumb, la vânzare pe fiecare străduţă. Pentru cei care caută mai mult confort şi igienă, există câte un restaurant accesibil şi cu mâncare bună pe orice stradă din zonele mai aglomerate. Cel mai bine e să vă documentaţi dinainte pe internet, pentru a vă da seama, măcar în mare, care sunt cele mai bune zece-douăzeci de restaurante din cele vreo cinci mii care împânzesc oraşul. În cazul meu, a funcţionat: cele mai gustoase mese le-am luat într-un local din partea asiatică, despre care citisem cronici excelente: Ciya Sofrasi (meniu complet, zece euro).
Recomandabil este să mergeţi cu maşina. E mult mai ieftin, experienţa în traficul turc e ca un film bun de acţiune, iar drumurile lor naţionale sunt autostrăzi cu trei-patru benzi pe sens. Ca detaliu, am trecut cele două mari poduri care leagă partea europeană de cea asiatică fără să plătim, nu din rea-voinţă, ci pentru că nu ne-am dat seama unde se achită taxa de drum, întrucât nu era nicio indicaţie în engleză. Au răsunat alarmele podurilor după noi şi am stat cu teamă până la ieşirea din ţară. Cum poliţia turcă nu ne-a luat urmele, aşteptăm amenda acasă.
Fascinantul Istanbul
– Este cel mai mare oraş din Europa, după numărul de locuitori, şi al cincilea din lume. În ultimii treizeci de ani, populaţia Istanbulului a crescut cu 340%.
– Generează 55% din totalul schimburilor comerciale ale Turciei şi 27,5% din PIB. După primele trei luni ale acestui an, guvernul de la Ankara raporta o creştere economică de peste 11%.
– Este gazda unuia dintre cele mai impresionante proiecte de infrastructură din istorie: Marmaray, tunelul subacvatic de 76 de kilometri, care va lega Europa de Asia.
3.000 de moschei există în momentul de faţă în Istanbul. Anual apar, în medie, alte cincisprezece
