Doliu în lumea filmului. Actrița italiană Franca Bettoia, protagonista filmului SF „Ultimul om de pe pământ”, a murit, zilele trecute, la vârsta de 88 de ani. Bettoia era văduva unui alt actor celebru, Ugo Tognazzi, cunoscut cinefililor din comedia „La Cage aux Folles”. Ultimul film în care a jucat a fost ”Teste rasate” (1993), în care a interpretat-o pe mama fiului ei din viața reală, Gianmarco Tognazzi.
Actrița italiană care a jucat alături de Vincent Price în filmul cult SF al anilor 1964 ”L’ultimo uomo sulla terra”, al regizorului Ubaldo Ragon, a murit la Roma. Anunțul a fost făcut de familia ei pentru agenția de presă italiană Adnkronos.
Potrivit presei italiene, Bettoia a fost căsătorită cu actorul italian Ugo Tognazzi, din 1972 până la moartea acestuia, în 1990, din cauza unei hemoragii cerebrale.
Filmat la Roma, produs de Robert L. Lippert și distribuit de American International Pictures, filmul s-a bazat pe romanul ”I Am Legend” din 1954 scris de Richard Matheson. Autorul a co-scris apoi scenariul, semnând cu numele de Logan Swanson. Will Smith a jucat într-o adapate a cărții lui Matheson din 2007 regizată de Francis Lawrence.
Franca Bettoia și-a făcut debutul în lumea filmului în 1955, odată cu rolul din ”L uomo di paglia”
Născută la Roma pe 14 mai 1936, Bettoia și-a făcut debutul în lumea filmului în 1955, odată cu rolul din ”L uomo di paglia” (1958), de Pietro Germi, care a avut premiera la Festivalul de Film de la Cannes.
Ultimul film în care a jucat a fost ”Teste rasate” (1993), în care a interpretat-o pe mama fiului ei din viața reală, Gianmarco Tognazzi.
Franca Bettoia și-a început cariera de actriță cu mici roluri în filmele „O scenă la operă” (1955), de Siro Marcellini (1955), „Iubitorii deșertului” (1956). ) de Gianni Vernuccio și „Pompeii” (1957) de Giacomo Gentilomo (1957). A primit primul rol în „Omul de paie” (1958) de Germi, prezentat la Festivalul de Film de la Cannes, interpretând personajul dificil și chinuit al Ritei Fabiani.
Nominalizată la premiul ”Grolla d’Oro” pentru cea mai bună actriță în rol principal
Rolul i-a adus o nominalizare la Grolla d’Oro, unul din cele mai vechi premii de film din Italia, pentru cea mai bună actriță în rol principal.
După ce a câștigat notorietate cu drama „La pisana” (1960), Bettoja a continuat să primească roluri semnificative în producțiile italienești „Orazi e Curiazi” (1961) de Ferdinando Baldi și Terence Young (1961), „I Normanni” (1962) de Giuseppe Vari (1962), „Il Leone di San Marco” (1964) de Luigi Capuano, „Sandokan la salvare” și „Sandokan împotriva leopardului din Sarawak”, filmate unul după altul în 1964.
În 1962 a fost nominalizată la ”Nastro d’argento” la categoria cea mai bună actriţă în rol secundar în rolul Marcellei din filmul „Zi de zi, cu disperare”, debutul regizorului Alfredo Giannetti. Pe parcursul anului 1962 a prezentat timp de șapte luni emisiunea de varietăți „Tempo di Jazz”, program care a fost difuzat pe Canalul Național Rai Uno.