Miercuri, proiectul de lege care interzice adăugarea oricăror inscripții sau simboluri neautorizate pe drapelul României a fost adoptat de Camera Deputaților. Au fost 207 voturi pentru, 26 împotrivă și 30 de abțineri.

Acest proiect de lege aduce modificări și completări la Legea nr. 75/1994, care se referă la arborarea drapelului României, la interpretarea imnului național și la folosirea sigiliilor cu stema României de către autoritățile și instituțiile publice.

„Pe drapelul României nu pot fi adăugate alte inscripţii şi simboluri în afara celor aprobate prin lege sau prin regulamentele militare”, prevede proiectul.

Potrivit proiectului, Guvernul are la dispoziție un termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a legii pentru a modifica și îmbunătăți reglementările privind arborarea drapelului României, interpretarea imnului național și utilizarea sigiliilor cu stema României. Aceste reglementări au fost aprobate anterior prin Hotărârea Guvernului nr. 1.157/2001.

Steagul României a suferit mai multe modificări de-a lungul timpului

Drapelul României, caracterizat prin nuanțele de albastru, galben și roșu, este o emblemă semnificativă a națiunii noastre. De-a lungul anilor, acesta a suferit diverse modificări, reflectând schimbările de conducere și de influență. Interesant este faptul că rădăcinile steagului românesc pot fi urmărite până în anii 1600, când Mihai Viteazul a încorporat aceste trei culori în documente oficiale, scuturi și decorațiuni ale stemei.

Deși aceste culori nu au fost inițial legate de un sentiment de identitate națională, ele au început să apară treptat în operele de artă și pe steaguri în timpul rebeliunii conduse de Tudor Vladimirescu. Astfel, ele au căpătat treptat recunoaștere și importanță în formarea conștiinței naționale.

A fost nevoie de 20 de ani pentru ca drapelul să fie adoptat în mod oficial

Semnificația simbolurilor reprezentate de culorile drapelului românesc a fost atribuită pentru prima dată în 1821. S-a stabilit că albastrul simbolizează cerul, reprezentând libertatea; galbenul este asociat cu grâul și dreptatea; iar roșul, culoarea sângelui, semnifică fraternitatea. Cu toate acestea, a fost nevoie de încă 20 de ani pentru ca drapelul național să fie adoptat oficial.

În 1834, în timpul domniei lui Alexandru Ghica Vodă în Țara Românească, a fost obținută permisiunea otomanilor de a folosi un steag românesc atât pe navele comerciale, cât și pe cele militare. Acest lucru a dus la existența a două steaguri pentru țară: unul pentru nave și altul pentru armată.

Cele două steaguri aveau asemănări, steagul navelor încorporând culorile galben și roșu, în timp ce steagul armatei prezenta culorile albastru, galben și roșu, cu un vultur în centru. Vulturul valah era reprezentat cu o coroană princiară și o cruce. Ulterior, cele trei culori au fost dispuse pe orizontală, spre deosebire de dispunerea verticală folosită în steagul românesc actual, scrie newsweek.ro.