Tamás Totyik a spus într-un interviu acordat portalului Pénzcentrum că este necesară o majorare a salariilor profesorilor, deoarece mulți aleg să vină inclusiv în România.

Motivul, potrivit Nepszava, este că în țara noastră, salariile sunt mai mari.

„În România, norma didactică de predare este de 18 ore pe săptămână, iar salariul unui profesor debutant este cu 50 de euro net mai mare. Cu toate acestea acolo 150 de mii de profesori au ieşit în stradă, ceea ce arată că există o problemă foarte gravă. De asemenea, știm că profesorii ungari din judeţul Békés merg în județul Arad pentru a preda, deoarece pentru ei merită să facă acest efort”, a spus acesta.

Ungaria, limitată de legea grevei

Președintele Organizației Sindicale a Pedagogilor a spus, totodată, de ce este atât de dificilă mobilizarea comunităţii didactice din Ungaria. Potrivit acestuia, mulțimea mobilizată în România este de invidiat. Diferența, a subliniat el, este că în România nu există nicio lege care să restricționeze dreptul la grevă.

Deși a recunoscut că legea grevei este un factor limitativ în Ungaria, dar a spus că există un factor care contribuie și mai mult la apatia generală existentă în Ungaria. Potrivit lui Tamás Totyik, cu cât așezarea este mai mică, cu atât este mai scăzută disponibilitatea de a intra în grevă.

„Şi există două motive: unul este că în aceste aşezări mici chiar și acest salariu mizerabil este un salariu râvnit. Trebuie să fii foarte hotărât ca să te alături grevei, deoarece societatea locală are un dispreț destul de serios. Celălalt motiv este că în aceste așezări defavorizate atașamentul faţă de locul respectiv este stăpânul. Dacă colegii noștri și-ar vinde proprietățile pentru a se muta la Budapesta sau la reședința de județ, unde piața muncii le oferă oportunități mai bune, prețul locuinţei lor vândute ar fi doar o cincime, o șesime din prețul unei noi locuinţe în capitală sau în oraşele mai mari”, a explicat preşedintele sindicatului.

Mulți profesori simpatizează cu partidele de guvernământ

Acesta a spus că un alt factor este faptul că, în pofida actualei situaţii, unele cadre didactice simpatizează cu partidele de guvernământ. De aceea, pentru ei nu contează care sunt condițiile de muncă și de viață. Aceștia acceptă statutul defavorizat de angajat și refuză să participe la mişcări sindicale pentru ca gestul lor să nu fie considerat drept o mișcare antiguvernamentală, în timp ce sindicatul pledează doar pentru îmbunătăţirea politicii educaţiei.

În încheiere, Tamás Totyik a amintit, de asemenea, de un grup restrâns al profesorilor care au parteneri mai înstăriţi. „Divizarea este foarte puternic prezentă în comunitatea didactică. Guvernul a folosit cu pricepere tehnica ‘dezbină și stăpânește’ „, a conchis acesta.