Celebra cântăreață de muzică populară, Sofia Vicoveanca, a povestit ce înseamnă perioada Crăciunului pentru ea și cum își amintește sărbătorile din copilărie.

Cum își petrece Sofia Vicoveanca Crăciunul?

„De 63 de ani slujesc cântecul popular și în această perioadă apar la diverse televiziuni, filmez colinde… Încerc să aduc voie bună și bucurie în casele celor care urmăresc posturile respective. Încerc să le răspund tuturor celor care mă solicită. Încerc să aduc voie bună și să înlătur tot ce este urât. Am ajuns unde am ajuns cu atâta amar! Nu ne mai înțelegem, nu ne mai suportăm, toți am devenit dumnezei, îi judecăm pe unii și pe alții, fără să ne uităm la noi, la scăpările și la greșelile pe care le avem.

Eu sunt formată pe alte vremuri și încerc să mă adaptez celor de acum, dar nu renunț la ceea ce am învățat cândva. Țin postul. Nu este greu să faci asta dacă vrei, astăzi se găsesc de toate. Încerc să nu îmi fac viața mâncând nu știu ce. Dacă ai inimă bună, trăiești bine și cu o bucată de pâine.

Nu vreau să mai retrăiesc copilăria. Am și amintiri frumoase, care îmi plac, dovadă că nu uit, dar încerc să îmi protejez sufletul. Observ că istoria se repetă. Privind la televizor și văzând toate persoanele care s-au refugiat, mi-am zis „Copiii aceștia vor fi marcați toată viață””, a declarat Sofia Vicoveanca.

Sofia Vicoveanca a avut o copilărie cu multe greutăți

Sofia Vicoveanca s-a născut în Toporăuți, Ucraina, în fosta regiune a Bucovinei de Nord, dar apoi a venit în România. Artista a povestit ce amintiri are din acea perioadă. Potrivit cântăreței, tatăl ei a fost prizonier.

„Tatăl meu a fost prizonier, nu mai credeam că mai trăiește. Eu am văzut lumina zilei dincolo de sârma ghimpată. Când m-am refugiat de la Toporăuți la o mătușă, am lăsat totul în urmă și am început de la zero, neavând nimic, chiar dacă tatăl meu avea înainte o situație foarte bună – avea un nonstop în casă, animale, pământ. Eu așa am crescut și de aceea vorbesc cu grijă. Ne-am refugiat la Vicovu de Sus – Bivolărie, unde am făcut primele clase, iar tatăl meu, când s-a întors din prizonierat, m-a găsit școlăriță. Mama a avut grijă să mă pregătească pentru lumea satului – să știu tot rostul casei, al câmpului. Și în prezent am o vorbă: „Doamne, să nu mă auzi ce spun acum! Dar dacă ar fi să o iau de la început, eu nu aș muri de foame“. Știu să țes covoare, să mulg vaca, să prășesc… Am rămas cu acestea și nu le dau la spate.”, a mărturisit Sofia Vicoveanca, într-un iterviu pentru Adevărul.