Radu Crăciun, președintele Asociației pentru Pensiile Administrate Privat din România (APAPR), a arătat că de la înființarea sa, sistemul pensiilor private obligatorii, Pilonul 2, fost supus constant unei presiuni mediatice și politice, în pofida randamentelor investiționale foarte bune raportate la profilul de risc al fondurilor.
Radu Crăciun a arătat că această situație i-a creat convingerea că, odată ce evoluția piețelor financiare va duce la o performanță negativă a fondurilor de pensii private, contextul astfel creat va fi un moment perfect pentru relansarea cu mai multe “argumente” a denigrării sistemului.
„Iar într-un context în care senzaționalul se vinde mai bine decât adevărul, mă simt dator să vorbesc despre o parte dintre neadevărurile și manipulările promovate în ultima vreme, fără a menționa sursă lor”, a spus Radu Crăciun pe blogul personal.
Pilonul 2 de pensii mai există doar în România și Venezuela
Asocierea cu o țară având un regim dictatorial și o economie “pe butuci” că Venezuela nu poate decât să arate inadecvarea acestui sistem. Însă, voit sau nu, informația promovată este incorectă și ne aduce aminte de bancurile cu Radio Erevan. Țară din America Latină care are un astfel de sistem nu este Venezuela, ci Chile, și nu este singură, ci mai sunt și alte țări care au un astfel de sistem. De altfel, Chile a fost prima țară în care a fost introdus pilonul 2 al pensiilor private.
Ulterior însă, evaziunea fiscală masivă din piață muncii și decizii politice aberante au reușit să-l torpileze, făcând lumea să iasă în stradă. Mai multe detalii le-am explicat în “Primul sistem de pensii private (pilon 2) din lume este în colaps. De ce?” Cât despre unicitate, putem aminti țări precum Bulgaria sau Croația în care sistemul multipilon existent în România este de asemenea prezent. Însă, sisteme de pensii private există de decenii în țările dezvoltate din vestul Europei. Ceea ce mă duce la următorul neadevăr.
Obligativitatea contribuției la Pilonul 2 este anormală
O astfel de idee vine la pachet cu aserțiunea conform căreia pensiile private din țările dezvoltate sunt facultative. Câtuși de puțin. Sutele de miliarde de euro aflate în fondurile de pensii private din țările dezvoltate nu aveau cum să fie rodul contribuțiilor benevole ale oamenilor preocupați de pensia de peste zeci de ani și nu de nevoile lor imediate. Adevărul este că nu doar la noi, dar și în vest, nevoile financiare de la pensie sunt subevaluate, motiv pentru care oamenii nu economisesc suficient pe termen lung. Asta este ceea ce obligativitatea (numită în vest “auto-enrollment”) încearcă să evite. În România, situația este cu atât mai dramatică cu cât din studiile făcute de sistemul bancar sau cel al pensiilor private a rezultat că peste 50% dintre români susțin că nu au economii pentru pensie. Din acest motiv, obligativitatea este mai degrabă un atu al sistemului, nicidecum o problema.
Participanții la fondurile de pensii private au plătit în medie câte 2 milioane de lei pentru fiecare angajat al administratorilor
Este o “analiză” care vrea să insinueze faptul că veniturile din comisioane ale administratorilor sunt excesive și se duc pe salariile foarte mari plătite celor care lucrează în sistem. Cu toate acestea, nu veți vedea o colecție de mașini de lux în față clădirilor și iată de ce. Aproximativ 60% din comisioanele încasate de administrator sunt alocate pentru plata unor obligații stipulate prin lege, cum ar fi: provizioanele pentru garantarea pensiilor, taxele ASF, fondul de garantare, scrisorile de informare anuale, tranzacțiile fondului și așa mai departe. Rămân aproximativ 40% pentru investiții și acoperirea cheltuielilor operaționale, inclusiv plata salariilor. În acest context, merită amintit faptul că, în condițiile în care fondurile de pensii private din România sunt printre cele mai mici din Europa și comisioanele percepute sunt printre cele mai scăzute. Cum comparația cu alte țări din Europa nu ajută scopului, o comparație cu numărul de angajați s-a considerat a fi mai de impact chiar dacă era incorectă, a scris acesta pe blogul său.