Sofia Vicoveanca este una dintre cele mai îndrăgite cântărețe de muzică populară din țara nostră. Artista a ajuns la lăudabila vârstă de 81 de ani. Cântăreața a mărturisit că în momentele dificile, încearcă să se detașeze scriind poezii, făcând curățenie prin casă sau ocupându-se de flori.
Sofia Vicoveanca: Mă cheamă pământul
De asemenea, celebra cântăreață a mărturisit că se simte tot mai „aproape de pământ”.
„Doamne, îmbătrânește-mă, dar nu îmi lua mințile! Dumnezeu ne pune la fiecare câte un ceva ce nu are nimeni. Există un drum al fiecăruia. Drumul este croit și, când e gata… Știu că sunt aproape de pământ, că mă cheamă pământul, dar Tu faci minuni și hotărăști pentru fiecare.”, a mărturisit Sofia Vicoveanca.
Sofia Vicoveanca, amintinri neplăcute din copilărie: „Am fost necăjită țare”
Totodată, Sofia Vicoveanca a povestit într-un podcast, mai multe întâmplări din copilăria sa și cum au marcat-o acestea de-a lungul vieții. Artista a spus cum a fost momentul în care părinții ei au pierdut totul.
„Părinții mei au avut o situație foarte bună, aveau o prăvălie. Noi ne-am refugiat la o mătușă la Vicov, de asta mi se zice că sunt vicoveancă. Tata era prizonier, dar după război a apărut foametea. Eu încerc să mă adaptez vremurilor, dar nu renunț la ce am învățat de la mama.
Mama a avut grijă să mă pregătească pentru lumea satului – să știu tot rostul casei, al câmpului. Și în prezent am o vorbă: „Doamne, să nu mă auzi ce spun acum! Dar dacă ar fi să o iau de la început, eu nu aș muri de foame“. Știu să țes covoare, să mulg vaca, să prășesc… Am rămas cu acestea și nu le dau la spate.
Îmi spunea așa mama: ai grijă, să nu vorbești mult, să nu râzi tare. Dacă ți-a dat cineva dreptate din privire, să nu uiți sî mulțumești. Cam așa. Eu nu am o poză de copil. Am fost necăjită tare. Este refugiul meu, să nu îmi bată urâtul și singurătatea la ușă. Primul lucru când mă scol, îmi fac patul. Zilnic fac ceva. Ori spăl, ori calc, ori am grijă de flori.”, a declarat Sofia Vicoveanca în podcastul lui Damian Drăghici, pe YouTube.
