Este complet interzis să faci asta! Românii care locuiesc în chirie trebuie să știe că nu au, sub nicio formă, voie să facă acest lucru. Fapta implică riscuri destul de mari.
În România, închirierea fără contract este un fenomen frecvent întâlnit, dar care creează numeroase provocări juridice și practice. Prin acest articol, ne propunem să examinăm implicațiile legale ale locuirii într-o locuință închiriată fără un acord formal și să clarificăm obligațiile chiriașului conform prevederilor Codului Civil.
Locuind într-un imobil fără un contract de închiriere valid, chiriașul se află într-o poziție juridică nesigură, expus la riscuri și dezavantaje. Absența unui cadru contractual înseamnă că chiriașul nu beneficiază de protecția legilor în vigoare, lăsându-l vulnerabil la abuzuri sau decizii arbitrare ale proprietarului.
Ce se poate întâmpla dacă nu ai contract de închiriere?
Un risc semnificativ este posibilitatea de evacuare iminentă. Fără un contract, proprietarul poate solicita părăsirea locuinței în orice moment, fără a fi obligat să ofere o notificare prealabilă sau să respecte termene legale. Din punct de vedere juridic, chiriașul este considerat un ocupant fără drepturi, ceea ce îl plasează într-o poziție extrem de vulnerabilă.
Iar problemele nu se opresc aici. Lipsa unui contract de închiriere poate îngreuna dovedirea adresei de domiciliu sau reședință, precizează The Legal Badger.
În plus, închirierea fără contract poate fi considerată evaziune fiscală pentru proprietar, putând atrage sancțiuni din partea autorităților fiscale. De asemenea, chiriașul este privat de posibilitatea de a beneficia de deduceri fiscale legate de chirie, ceea ce poate avea un impact financiar semnificativ pe termen lung.
În cazul unor dispute financiare, cum ar fi problemele legate de plata chiriei sau a utilităților, absența unui contract scris complică semnificativ procesul de soluționare. Fără un acord scris care să definească drepturile și obligațiile fiecărei părți, rezolvarea neînțelegerilor, fie pe cale amiabilă, fie prin intermediul instanțelor, devine extrem de dificilă, deoarece părțile nu pot dovedi în fața autorităților respective drepturile și responsabilitățile stabilite.
Un alt dezavantaj major al locuirii fără contract este imposibilitatea de a solicita în mod formal reparații sau îmbunătățiri ale locuinței. Chiriașul se găsește astfel într-o situație în care confortul și siguranța sa depind în totalitate de bunăvoința proprietarului, fără a avea pârghii legale pentru a-și susține cererile.
Ambele părți implicate într-o relație informală de închiriere sunt expuse riscurilor de abuz. Proprietarul poate decide unilateral să crească chiria sau să impună condiții nerezonabile, în timp ce chiriașul ar putea refuza să plătească sau să cauzeze daune proprietății fără a suporta consecințe imediate. Această dinamică instabilă poate duce la tensiuni și conflicte, afectând negativ calitatea vieții chiriașului și interesele proprietarului.
Care sunt obligațiile chiriașului, potrivit Codului Civil
Potrivit art. 1.796 din Codul Civil, principalele obligații ale chiriașului sunt:
„a) să ia în primire bunul dat în locațiune;
b) să plătească chiria în cuantumul și la termenul stabilite prin contract;
c) să folosească bunul cu prudență și diligență;
d) să restituie bunul la încetarea, din orice cauză, a contractului de locațiune”.
Plata chiriei reprezintă, fără îndoială, obligația fundamentală a chiriașului, care trebuie să achite chiria conform termenilor conveniți. Această obligație se aplică și în cazul unui acord verbal, deși stabilirea exactă a cuantumului și a termenelor de plată poate fi dificilă în absența unui document scris.
O altă responsabilitate esențială a chiriașului este utilizarea bunului închiriat cu grijă și responsabilitate. Locatarul trebuie să folosească spațiul conform destinației stabilite de părți sau, în lipsa unei asemenea înțelegeri, conform utilizării prevăzute în funcție de circumstanțe. Aceasta implică menținerea proprietății în bune condiții și evitarea oricărei utilizări care ar putea cauza daune.
La încetarea perioadei de închiriere, indiferent de motiv, chiriașul este obligat să restituie bunul proprietarului. Imobilul trebuie predat în condiții adecvate, ținând cont de uzura normală rezultat din utilizarea obișnuită.
Legislația prevede și obligația chiriașului de a permite examinarea bunului de către proprietar sau de către potențiali cumpărători sau chiriași. Conform articolului 1804, aceste vizite trebuie să se desfășoare la intervale rezonabile și să respecte natura și destinația imobilului, asigurând un echilibru între dreptul de folosință al chiriașului și interesele proprietarului.
Închirierea fără contract implică riscuri pentru ambele părți
Așadar, deși practica închirierii fără contract este frecventă, aceasta implică riscuri juridice și practice semnificative pentru ambele părți. Absența unui cadru contractual clar creează o zonă de incertitudine în care drepturile și obligațiile devin dificile de stabilit și de apărat.
Pentru a proteja interesele ambelor părți și pentru a clarifica relațiile juridice, încheierea unui contract scris de închiriere este soluția optimă. În cazul în care există deja o relație de închiriere informală, este recomandat să se formalizeze cât mai curând posibil. Acest demers nu doar că oferă o bază legală solidă pentru relația dintre proprietar și chiriaș, dar contribuie și la crearea unui mediu locativ stabil și sigur pentru ambele părți.