Magna cum laudae la 13 materii. Master în Avocatura Internațională in cadrul ISDE Barcelona, Magna cum laudae. Biroul spaniol de avocatura Ramon y Cajal Abogados. Dar mai intai de toate acestea, a fost liceul Cervantes din Bucuresti. Pe scurt, este vorba despre Alexandru Lazar, un tanar roman care, chiar daca nu e atat de cunoscut precum Simona Halep, isi promoveaza tara oriunde se duce, in timp ce noi, cei care am ramas aici, nu stim cum s-o mai denigram.
Am stat de vorba cu Alexandru Lazar, un student roman plecat la studii in Barcelona la o varsta la care alti tineri romani ies dintr-un club doar ca intre in altul.
Capital: Aşa ca să înţeleagă şi omul simplu, cu ce te ocupi mai ?
Alexandru Lazar: Incerc sa imi ocup timpul cu diferite activitati.
Principala este cea de avocat (imi ocupa mult din timp: aprox 12 ore/zi de luni pana vineri).
In paralel ma ocup cu pregatirea tezei doctorale in drept.
In acelasi timp imi place sa fac voluntariat. Am facut asta in mod constant pana in vara 2013 (am fost din 2008 para 2013 Director de Consultanta Juridica LSRS).
Nu in ultimul rand, imi dedic parte din timp alei parti importante, esentiale, ale vietii: familie si prieteni.
Capital: Ce vârstă ai acum şi când ai plecat din România?
A. L.: Asta nu se intreaba 🙂
Am 29 de ani si am plecat la doar 18 ani din Roamnia. Acum imi dau seama cat timp a trecut. Timpul zboara. Cum spunea profesorul meu de la UGR, Prof. Dr. Luis Moreno Quesada, in viata toti suntem vasalii unui singur tiran: timpul.
Capital: Cum a fost plecarea? Povesteşte-mi un pic despre „drumul” de la Liceul Cervantes din Bucureşti la Ilustre Colegio de Abogados de Barcelona.
A. L.: Drumul a fost usor datorita faptului ca Liceul Cervantes ne-a facilitat datele necesare pentru a sustine examenul in Ungaria (exameul pentru a fi admis la facultate in Spania se sutinea in Ungaria caci era pe zone ale Europei).
In cazul meu tin sa multumesc in mod deosebit Prof. Dr. Cristiana Hancu care m-a sustinut si ajutat (dedicand ore din viata sa) sa pregatesc examenul. O sa va povestesc o anecdota: eu ma gandeam sa plec in State sa studiez sau in Japonia. M-am hotarat sa sustin examenul pentru Spania cu doar 1 luna in avans (celelalte colege deja se pregateau de un an pentru examen). A fiost un efort considerabil sa trec prin toata materia in doar o luna. Dar cum spuneam, ar fi fost imposibil fara ajutorul doamnei Hancu.
Am sustinut examenul in Budapesta. Dupa, am revenit pentru ca aveam examenul de Bacalaureat.
Am ajuns in Granada, in septembrie 2008, unde am avut parte de o surpriza: fusesem inscris gresit, de ambasada Spaniei in Romania, la o facultate pe care nu o doream: Administratia si Managementul Afacerilor in loc de Drept. Nu mi-a fost permis sa schimb pana in luna mai 2009. La indemnul actualei mele sotii, Octavia Radulescu, am mers la Rectorat si am argumentat ca trebuie sa imi accepte cererea de schimbare de facultate catre facultatea spre care aveam vocatia: Drept. Deci, in sfarsit, in mai 2009 mi-au acceptat cererea. Ce a insemnat asta? Ca pierdusem la Drept sesiunea din ianuarie si ne aflam in mai iar sesunea din iunie batea la usa. Dar nu m-am dat batut. Am studiat si am aprobat in primul an 4 sau 5 din cele 9 materii. Singurul lucru mai greu a fost ca a trebuit sa ma organizez foarte bine ca sa termin facultatea in cei 5 ani care erau prevazuti in pogram. Si am reusit, multumita lui Dumnezeu a Octaviei si a familiei mele, sa termin in cei 5 ani in primii 20 (dintr-o promotie de aprox. 400 studenti) si cu 13 Magna Cum Laudae.
Dupa terninarea facultatii am decis ca este momentul pentru o schimbare: studiu de Master si un oras mai mare. Asa am ajuns la Barcelona unde am studiat primul Master (la care am terminat cu Magna Cum Laudae la Examenul Final). De aceea am decis sa ma inscriu la Baroul din Barcelona.
In a 5-a luna de Master Backer&McKenzie mi-au facut o oferta de a incepe sa colaborez cu ei. Ce puteam sa imi doresc mai mult: locuiam intr-un oras superb si aveam sa imi incep cariera la cel mai prestigios birou de avocatura din lume. Faceam parte dintr-un sistem bazat pe meritocratie si prea putin pe nepotism. Un sistem care iti arata ca daca vrei, esti consecvent si munictor vei obtine. As am reușit, lucrând intr-un sistem bazat pe merite proprii, ca in doar aproape șase ani de actuvitate sa obtin doua premii juridice internaționale la Premile Juridice Internaționale ISDE primul in 2010 (A II a ediție a Premiului Juridic Internațional IsDE -IABA) si al doilea anul acesta in 2014 (A VI a ediție a premiului).
Cat despre drum, si revin la intrebarea initiala, a fost si este unul superb. Un drum in care m-am descoperit pe mine; am descoperit oameni; am invatat sa ma bucur de momente; un drum pe care l-am facut in cea mai buna companie alaturi de sotia mea. Cum am mai spus in alta ocazie, chiar daca avem o destinatie nu trebuie sa mergem pe drum fara sa ne bucuram de florile de pe margine. Fiecare pas, fiecare zi si minut sunt un dar si trebuie sa ne bucuram de ele si sa le apreciem.
Recunosc ca mergand pe acest drum am pierdut si momente. Am pierdut evenimente familiale, am pierdut legatura cu prieteni din Romania (nu sunt bun la a mentine relatii la distanta dar ma gandsec la cei de acasa de foarte multe ori chiar daca nu le zic), am pierdut ultimii ani de viata ai bunicii mele… Dar, cum spuneam, am castigat alte lucruri/momente.
Asta ma face sa reafirm ca drumul este si a fost frumos si ca l-as face inca de o mie de ori daca as fi pus sa aleg.
Capital: Cum se vede România de la Barcelona? Ce ar trebui schimbat, ce e ok, ce nu e bine?
A. L.: Romania se vede in schimbare. Sincer, vad ca se schimba in bine dar cu pasi foate foarte mici. Mult prea mici. Asta defavorizeaza clasa de jos si de mijloc si favorizeaza si consolideaza doar clasa de sus. In Romania se sacrifica generatiile actuale. Asta nu este bine. Vezi exemplul cu autostrazile care nu avanseaza (este rusinos). Vezi exemplul cu noua lege de educatie (desi in aceasta materie, Nu consider negativa reforma in totalitate. De exemplu faptul ca se introduce Doctoratul la Distanta consider un pas in fata).
Vad ca incepe sa se lupte impotriva coruptiei. Asta este bine. Foarte bine. Trebuie accentuata aceasta lupta.
Ce trebuie schimbat? Multe mult prea multe pentru a le insirui pe toate aici. Dar am sa punctez cateva lucruri (trei):
(1) Politicienii sa invete sa fie politicieni (nu toti unii stiu deja si dau dovada de profesionalism). Trebuie sa faca acesta lucru cu o demnitate desavarsita. Sa demita cand sunt descoperiti cu pasi in fals. Sa lase can-canul pentru alte scene. Scena politica nu este una in care trebuie sa iti jignesti grosolan adversarul politic. Aici, in Spania, exista un pact verbal intre polticieni de a nu isi aduce jigniri si a nu intra in teme de familie/personale in viata politica. Ori balacareala asta la noi, in Romania, se intampla. Si nu este normal. Eu cand merg la birou nu spun intr-o negociere avocatului advers ce „face y in viata lui” sau ca „s-a incurcat cu z”. De exemplu, si cu asta termin primul punct, am vazut ca rusinos cand Domnul Ponta a facut aluzii cu termenul „parasuta” cand Doamna Udrea a facut o saritura cu parasuta. Este in plus acest comentariu. Si este ne-consecvent. De ce? Un socialist trebuie sa fie feminist. Ori unul care face astfel de aluzii nu stiu ce culoare politica are.
(2) Societatea, in ansamblu, ar trebui sa fie bazata pe meritocratie. Sa eliminam nepotismul. Dar asta trebuie facut in timp si este nevoie de o lege de educatie eficienta si de alti factori aditionali.
(3) Sa creem o clima favorabila micului intreprinzator. Asta se face prin eliminarea totala a coruptiei la nivel jos. Micul intreprinzator trebuie lasat sa puna samanta sa si sa aiba grija de ea. Daca pamantul din jurul acelei semnite este usact in mod continu finalul va fi unul fatal. Dea asemenea ar terbui ridicat salariul minim. Clasa noastra mijlocie este prea subtire. Asta nu este bine pentru nici o societate. Este ridicol ca dascali si/sau medici sa aiba un salariu derizoriu. Este strigator la cer. Daca vrem sa oprim fuga de creiere trebuie sa creem conditii pentru cei care sunt impinsi sa plece afara si/sau nu sunt incurajati sa se intoarca.
Capital: Care au fost motivele plecării tale din România? Mă interesează, în mod special, aspectele negative (de ordin politic, economic, social) care au cantărit eventual, în luarea deciziei.
A. L.: Sincer nu a fost o decizie bazata pe negativ. Decizia a fist bazata pe ceva pozitiv: sete de a cunoaste noul. Doream sa cunosc un sistem de invatamant nou o cultura diferita de a noastra si sa vad cum se traieste in vest. O cultura noua si sa pot sa ma maturizez in alta cultura. Asta a fost motivul.
Ideea initiala era sa termin studiile de Drept si sa revin. Dar cum am continuat cu masterul in Barcelona si am inceput la B&M am decis sa mai raman. Si aici ne aflam acum.
Dar, in legatura cu intrebarea, negativ este faptul ca Romania nu ara o politica de a readuce creierele plecate. Este un sistem cara iti ingreuneaza intoarcerea. Echivalarea diplomelor este un sisif ce te face sa renunti inainte de a incepe etc. Asta este negativ si trebuie schimbat asap. Dar cred ca nu se doreste o intoarcere a clasei intelectuale de afara in Romania. Daca vrei sa conduci mase este bine ca acestea sa nu aiba idei/pareri. Poate de aceea nu se iau masuri concrete pentru a facilita intoarcerea.
Capital: Cum e să fii avocat în Spania? Cum e legea românească faţă de cea din Spania? La fel de interprettabilă şi la fel de “alunecoasă”?
A. L.: Este o experienta extraodinara. Sa fi avocat aici, mai ales in birouri din prima linie, vezi cum munca trabuie sa fie una matematica, exacta, perfecta. Clientul este tratat ca si cum ar fi unicul client. Iar rezultatul dat clientului trebuie sa fie impecabil. A fi avocat in Spania poate fi definit intr-un cuvant: porfesionalism. De asemenea se organizeaza concursuri de catre institutii de prestigiu pentru a premia activitati de analiza si investigatie in campul avocaturii. Asta este un plus si o motivatie extra.
Legea este la fel peste tot. Avem aceleasi radacini: Drept Roman si Drept Francez. Legea este interpretabila iar interpretarea de multe ori poate fi subiectiva. Dar pentru asta, in Spania, dispunem de un sistem judiciar si de un corp de judecatori si procurori extraordinari ce se dedica la a mentine o interpretare echitativa a legii. Dar asta vad ca incepe sa fie asa si in Romania. Romania cred ca are un sitem de legi foarte bine gandit. Sistemul judiciar incepe sa se intareasca. Sa nu uitam ca inca suntem o democratie tanara. In astfel de situatii cel care se recupereaza cel mai incet este sistemul judiciar. Corpul de judecatori se reinnoieste cu pasi inceti. Asta s-a intamplat si in Spania dupa iesirea din dictatura. Clar este ca trebuie imbunatari si este loc de mai bine in orice situatie. Dar, de exemplu, in unele domenii juridice Romania este in avangarda doctrinei alaturi de Franta sau de alte tari precum Italia. Asta este de aplaudat. Avem juristi foarte buni in Romania. Dar este clar ca sistemul este afectat de panaorama ce inconjoara sistemul juridic/judiciar.
In Romania este nevie de o evolutie, nu de o revolutie a sistemului in ansamblu.
Capital: Cum ţi se pare direcţia în care merge România acum? Este o direcţie bună sau nu? Ce ţi-ai dori să se întâmple în sensul ăsta?
A. L.: Merge intr-o directie oare? Este posibil, dar cu niste pasi atat de mici incat nu poti trasa o directie concreta.
De aceea, cred ca tinerii ar trebui sa fie mai activi din punct de vedere social/politic. Sa-i intereseze mai mult. Sa nu ia totul ca un facut. Totul poate fi schimbat in bine. Trebui doar sa iti doresti cu adevarat asta si sa o faci.
Romania suntem toti. Ca Romania sa aiba o directie sau alta noi trebuie sa ne implicam activ. De la un gest cat de mic: sa stam educati la coada in aeroport si nu sa ne imbulzim ca la o gramada de rugby. Sa nu mai fim asa de violenti in trafic. Sa nu traim ca sa demonstram nimic nimanui. Sunt gesturi banale dar astea fac schimbarea sau, mai bine zis, astea produc atmosfera propice pentru ca cetateanul sa fie constient ca actiunea sa poate schimba societatea in care traieste.
Pe plan politic, doresc ca politicianul sa realizeze un lucru: este un mandatar. Adica este un trimis al tau, al ei, al lui, al meu, al nostru pentru a face ceva pentru si in numele nostru. Trebuie sa duca la bun sfarsit mandatul si sa isi indeplineasca rolul cu profesionalism. Daca nu poate: sa fie demn si sa demnita. Suveranitatea este a fieacarui cetatean in parte si a societatii ca un tot. Deci trebuie o pragmatizare a clasei politice. Politicianul trebuie sa fie porfesionist. Este ca un admninistrator de societate. Daca administratorul nu atinge mileston-ul X este concediat sau, daca este bun porfesionsit, demnisioneaza. Asta de ce nu aplica la politicieni? Ar trebui? Da, cu siguranta. Asta trebui schimbat. Cum se poate schimba? Mergand la vot. Chiar daca nu ai cu cine vota, ai un drept ce trebuie folosit. Poti vota in alb. Dar este un drept al tau. Si, in al doilea rand, trebuie sa ne implicam activ in societate (asta include politic, social, voluntariat etc.).
Deci, cand vom avea un administrator bun (profesionist, bine instruit, consecvent etc.) vom putea vorbi despre o directie. Pana atunci in Romnia partidul de stanga propune majorarea taxelor si cel de dreapta se opune (este un circ)…
Capital: Cum ţi se par tinerii din România? Rata celor care iau examenul de Bac este undeva pe la jumătate. Foarte mulţi sunt în şomaj sau la facultăţi care nu le asigură un job în viitor.
A. L.: Din pacate cred ca tinerii nu doresc sa se implice.
Dar asta nu este din vina lor. Sistemul este facut ca sa ii educe asa. Sa nu se implice. Ca astfel, sunt docili si usor de manipulat. De aceea solutia este: pro-activitate.
Cat despre rata celor ce iau BAC-ul: este o reflexie a sistemului bolnav de invatamant. Putini pofesori, salarii prea mici, infrastructuri rusinoase…
Este normal ca o facultate din Romania (nu toate ci anumite facultati) sa nu iti asigure un job. De ce? Eu personal vad o exagerare a notelor. Toata lumea ia 9 si 10? Oare suntem dati naibii de buni sau oare suntem tratati ca un client ce trebuie multumit? Raman cu a doua varianta.
In acest caz, angajatorul, care stie care este panorama nu angajaza doar in baza titlului. Titlul devine hartie de aprins focul. Este foarte frecvent sa vezi in Romania studenti la doua facultati in acelasi timp si care si lucreaza. Cand au timp? Au puteri supra-naturale? Sau sistemul este unul atat de subred incat nu poate fi numit sistem?
Stiu: iti raspund la intrebare cu intrebari. Dar o fac pentru ca este alarmanta situatia. Statul trebuie sa schimbe asta (cand spun statul ma refer la politic/mandatar dar si la noi inplicandu-ne in mod activ). Fara un sistem sanatos de invatamant o tara este ca o albie de rau fara apa.
Nu exista o indrumare reala a elevului in timpul liceului. Cum isi alege facultatea? Nici el/ea nu stie. Profesorii in liceu nu au timp sa ii consilieze. Au prea multe pe cap (salarii mizere, conditii proaste etc.). In Spania, profesorul (la liceu si la facultate) are si un orar special pentru consiliere („tutoria”). Deci elevul daca are intrebari aditionale necesita clarificari etc. poate merge la acele ore ca sa fie ajutat. Acele ore sunt gratuite. La noi este la moda after-school sau meditatia. Daca eu trebuie sa merg la after sau la meditatie inseamna ca ceva merge prost. Sistemul nu functioneaza. Nu sunt invatat in timpul orelor atat cat trebuie.
Capital: Ai vrea să vezi mai mulţi români care pleacă din România (la studii sau la muncă) sau ţi se pare mai important să rămână în ţară?
A. L.: Nu pot sa spun ca as vrea nici ca nu as vrea. Nu este o dorinta de-a mea nici una nici alta. Dar consider ca trebuie sa o faci daca ai ocazia. De ce? Vezi alta cultura, alt fel de a face lucrul si de a vedea viata. Si, cand te intorci, daca o vei face, poti imbunatati locul tau de bastina.
Clar este important ca un creier sa nu plece. Dar cum sa nu plece daca este tratat prost de sistemul din tara? Daca nu este valorificat efortul sau de a studia? Daca lupta intr-un sistem in care meritiocratia se aplica „pe alocuri” sau „razlet”…
Capital: Un sfat pentru guvernul României. Care ar trebui să fie prioritatea numărul zero?
A. L.: Educatia, sanatatea, lupta impotriva coruptiei, crearea de infrastructura, transparenta in luarea de decizii. Asta trebuie sa fie prioritatea zero. Stiu ca nu este doar una dar suntem corigenti la atatea materii incat toarte sunt urgente.
Trebuie un pact al educatiei nu o inventie a unui singur partid. Trebuie un pact ce sa fie respectat de oricare partid ce se afla la guvernare timp de genaratii. O lege a educatiei ce se schimba des nu este eficienta si are ca efect distrugerea societatii.
Legea sanatatii a fost amendata de prea multe ori in ultimi ani..
La toate astea sa nu uitam: omul de la sat are aceleasi obligatii ca cel din Bucuresti. Plateste aceleasi, sau aproximativ, aceleasi taxe si impozite. Dar nu are infrastructura (vezi wc din fundul curtii, apa din put, lipsa de canalizare, lipsa de drum pavat), nu au acces atat de usor la cultura, educatie si sanatate. Trebuie facuta o munca de echiparare a cetateanului din mediu rural cu cel din mediu urban. Trebui sa aiba, in mod real, aceleasi drepturi.
Capital: Este România o ţară în care merită să te întorci sau este România o ţară în care merită să-ţi creşti copiii?
A. L.: Da merita sa te intorci. Dar cu pragmatism vorbind trebuie sa fi rezistent. La ce ma refer. Daca vii dintr-o societate ordonata, ca cele din vest, cu democratii consolidate si sanatoase o sa iti fie greu sa vezi cum esti tratat in societatea ta natala. Sa vezi ca, din pacate, multe se fac intr-o doara. De exemplu clinetului i se raspunde ca si cum i s-ar face o favoare ca este servit (fraze de genul „aici la noi se face pe loc nu ca la alte restaurante unde pobabil mergeti dumneavoastra” asta la un hotel de 4 stele), functionarul uita ca rolul sa este de a servi cetateanul. Este greu sa echivalezi diplome etc. Lumea are prea multe probleme si asta ii obliga pe oameni sa renunte sa mai zambeasca, sa renunte sa socializeze si sa se bucure de momente.
De intors trebuie sa o faci daca esti hotarat sa te lupti cu sistemul si daca esti constient ca ai toate sansele sa pierzi. Din afara nu vad facilitati de intoarcere. Poate nu stiu eu sa le vad. Dar nu trebuie sa stam cu mainile in san ci trebuie sa ne implicam si sa facem ceea ce este necesar pentru a schimba asta.
Romania este o tara plina cu oameni frumosi dar care au uitat ca sunt frumosi. Nu au timp sa se gandeasca la asta. Sistemul ii impovareaza cu probleme pentru a nu avea timp sa isi vada frumusetea. Pentru acesti oameni frumosi, pentru familii, pentru locurile superbe in care am copilarit merita sa te intorici si sa pui grauntele tau de nisip pentru a reda Romaniei locul sau. Dar pentru asta trebuie dorinta, unitate, porfesionalism si consecventa.
Eu am crescut in Romania si sunt foarte bine. Deci da merita. Acum, daca ai o alternativa la dispozitie cu siguranta ca este mai greu sa raspunzi la aceasta intrebare. Neavand copii, imi este greu sa fiu obiectiv si ti-as raspunde cu subiectivitate. Iar acesata intrebare este una gandita in a primi un raspuns obiectiv. Prefer sa rezerv raspunsul si sa ti-l dau cand voi avea o fata sau un baiat.