Doar alte patru țări, pe lângă puteri, au arma nucleară. Una dintre ele este Israelul, care dispune de sprijin american. India și Pakistanul, duşmane reciproce, au ajuns să atingă un echilibru printr-un fel de „distrugere reciprocă asigurată”, principiu care a împiedicat Washingtonul și Moscova să poarte un conflict nuclear în timpul războiului rece, transmite O Globo.
Cum arată situația
A patra țară este Coreea de Nord, țintă a numeroase sancțiuni internaționale instituite tocmai de Consiliul de Securitate, dominat de cele cinci puteri nucleare. Alte țări care au încercat să urmeze aceeași cale sunt și ele sancţionate. Este cazul Irakului lui Saddam, Libiei lui Gaddafi și Iranului până la semnarea acordului prin care s-a angajat să-și înghețe programul nuclear. Chiar și așa, a fost din nou ținta unor sancțiuni unilaterale extrem de dure instituite de SUA în administraţia Donald Trump.
Brazilia, Japonia, Germania, Turcia și toate celelalte se pot alătura ocazional Consiliului de Securitate dacă sunt alese de țările din regiunea lor. Brazilia a ajuns, chiar, să stea și zece ani în afară. Chiar și atunci când fac parte din cel mai înalt organism decizional al ONU, ele nu au drept de veto pentru nimic. Ele pot vota, dar chiar dacă sunt în majoritate, pot vedea că SUA sau Rusia impun veto la o rezoluție.
Pe scurt, în geopolitica internațională, Rusia, Franța, Regatul Unit, China și SUA sunt tratate ca fiind superioare Braziliei, Germaniei, Japoniei, Argentina și Turciei. Ar fi chiar sub Israel, Pakistan, India și Coreea de Nord pentru că pot avea o bombă atomică. Dacă Jair Bolsonaro va dori să dezvolte o armă nucleară, la fel ca israelienii și pakistanezii, Brazilia va fi tratată precum Iranul și va suferi sancțiuni internaționale. Este pur și simplu o națiune văzută ca având mai puține drepturi.
Ucraina a renunțat la arsenalul său atomic
Țările care se află în sfera de influență a acestor națiuni tratate drept națiuni superioare vor suferi întotdeauna consecințe în cazul în care vor încerca să se ciocnească cu vecinii puternici. Este suficient să vedem cazul Cubei, care se confruntă cu un embargou economic instituit de SUA de șase decenii. Se aplică și Ucrainei. Ar fi altfel dacă ar fi în mijlocul Pacificului, ca Noua Zeelandă.
Ironia este că Ucraina a renunțat la arsenalul său atomic, din Uniunea Sovietică de la acea vreme, când a devenit independentă. O greșeală, așa cum a avertizat atunci John Mearsheimer, profesor la Universitatea de la Chicago și unul dintre cei mai respectați teoreticieni ai realismului în relațiile internaționale. Ar fi o modalitate menţinerii de către Kiev a unei forme de descurajare față de Rusia și să nu fie atât de inferioară.
