In cartea sa În apărarea indezirabililor, Walter Block duce o pledoarie remarcabilă în favoarea unei vaste categorii de agenți economici care sunt inculpați de societate pentru vina de a încălca legile. Printre ei se numără: prostituata, peștele, traficantul de droguri, șantajistul, șoferul de taxi pirat, speculantul, cămătarul, spărgătorul de grevă, patronul care angajează minori și alții. Murray Rothbard explică de ce:
căutând să-şi maximizeze profiturile şi să-şi minimizeze pierderile, oamenii de afaceri sunt împinşi să satisfacă cererile consumatorilor în cel mai eficient mod. Economiştii au arătat de multă vreme aceste lucruri la modul abstract…
Dar cercetările economiştilor s-au rezumat, cu o sobră pedanterie, la ramurile „respectabile”: la activităţi cum sunt agricultura, gazele naturale, locuinţele, liniile aeriene şi aşa mai departe. Până la această carte, nici un economist nu a avut curajul profesorului Walter Block de a aborda frontal statutul moral şi economic al zecilor de profesii şi ocupaţii acuzate, dispreţuite şi extrem de prost înţelese din societatea noastră: cei pe care el, pe drept cuvânt, îi numeşte „ţapii ispăşitori ai economiei”.
Ar putea fi șeful Volkswagen să facă parte din următoarea ediție a cărții lui Walter Block, ar putea fi el considerat un erou? Jeffrey Tucker spune că da:
În fapt, falsificând testele de noxe compania germană a creat posibilitatea de a oferi pe piață mașini mai ieftine. Motoarele ecologice costă. Dacă Volkswagen ar fi respectat cu strictețe cerințele legislației de protecție a mediului, atunci noile generații de motoare ar fi întârziat să apară, mașinile ar fi fost mai scumpe și s-ar fi vândut în volume mai mici. Volkswagen a procedat în fond ca orice evazionist: s-a ascuns de legi și de povara fiscală, vânzând practic milioane de mașini “la negru”. Iar evazionistul este un erou – asta deoarece regimul fiscal este un regim politic, impozitele sunt aplicate prin constrângere și cenzurează libertatea economică.
Aceste lucruri merită spuse apăsat, deoarece vedem o avalanșă de analize și comentatori care arată cu degetul moralist-acuzator spre compania germană. Dacă toți acești analiști ar fi cu adevărat morali (hei, cine este fără de păcat să arunce primul piatra…) ei ar condamna mai întâi de toate violența cu care un grup de interese – ecologiștii – își impun preferințele subiective asupra întregii națiuni, ba chiar asupra întregii lumi, prin influențarea statului de a emite legi restrictive și de a percepe impozite suplimentare. Adică, pe scurt, pe banii noștri. Și s-ar obosi să menționeze că Volkswagen, la fel precum patronul care angajează muncitori la negru pentru a evita legislația salariului minim, a oferit un serviciu util consumatorilor; în absența încălcării acestor legi, mașinile ar fi fost mai scumpe și populația ar fi plătit mai multe dări către stat – respectiv, în cazul patronului, rata șomajului ar fi fost mai mare. Dar nu este cazul. Ei se mulțumesc să rostogolească papagalicește propaganda etatistă, conform căreia oricine încalcă o lege trebuie automat exilat din rândul membrilor civilizați ai societății. De parcă legile ar emanația vreunor spirite morale. Atât de mare este incultura.
Articolul a fost preluat de pe blogul autorului logec.ro
