Estonia va deveni, sâmbătă, prima republică ex-sovietică care va adera la zona euro, încheind astfel cel puţin temporar expansiunea euro, după ce criza datoriilor a afectat Europa.
La miezul nopţii Estonia va deveni al 17-lea stat care utilizează moneda euro şi, cu un Produs Intern Brut de 14 miliarde de euro, va fi a doua cea mai mică economie din zona euro, după Malta.
În condiţiile în care Europa a fost puternic afectată de criza financiară, Estonia ar putea fi probabil ultimul stat care aderă la euro pentru câţiva ani. Lituania şi Letonia, următoarele pe listă, speră să se alăture zonei euro în 2014 iar alte state mai mari din Europa de Est şi-au amânat data de intrare.
Şeful Băncii Centrale a Estoniei, Andres Lipstok, în vârstă de 53 de ani, va face parte din Consiliul de politică monetară al BCE şi va participa la prima sa şedinţă pentru stabilirea ratei dobânzii în zona euro, în 13 ianuarie.
Pentru Estonia, ţară cu o populaţie de 1,3 milioane de locuitori, calitatea de ţară membră a zonei euro este preferabilă incertitudinilor legate de moneda actuală şi, de asemenea, este văzută ca o modalitate pentru atragerea de noi investiţii. La rândul lor, cetăţenii estonieni speră că vor realiza mici economii de pe urma trecerii la moneda euro, iar cei care au un credit ipotecar speră că vor avea şi ei de câştigat, în condiţiile în care majoritatea creditelor ipotecare, oferite de băncile scandinave precum Swedbank, SEB şi Nordea, sunt deja în euro.
‘În Estonia suntem siguri că euro va sprijini schimburile comerciale’, a declarat recent premierul Andrus Ansip. ‘Calitatea de ţară membră a zonei euro va stimula atât prosperitatea economică cât şi securitatea Estoniei’, a declarat directorul Institutului eston pentru politica externă, Andres Kasekamp.
Însă, în restul blocului comunist, guvernele nu sunt atât de sigure. Toate statele membre UE din centrul şi estul Europei trebuie să adere cândva la euro, însă nu se grăbesc. Motivul este că vor să vadă cum îşi vor rezolva problemele cu datoriile ţări precum Irlanda, Grecia, Spania şi Portugalia. În plus, ţările candidate văd în prezent că o ţară care este membră a zonei euro nu beneficiază automat de costuri mai reduse cu împrumuturile.
‘Sunt mai multe riscuri în interiorul zonei euro decât în afară’, a declarat recent guvernatorul Băncii Centrale a Poloniei, Marek Belka. Potrivit acestuia, un curs de schimb flexibil a fost principalul motiv pentru care Polonia a fost singura ţară UE care nu a intrat în recesiune anul trecut. Deşi a recunoscut că obiectivul strategic este aderarea la zona euro, Belka a precizat că Polonia nu se grăbeşte să facă acest lucru. Un punct de vedere similar este exprimat de Cehia, unde premierul Petr Necas a apreciat că adoptarea euro nu ar fi în beneficiul Cehiei o perioadă lungă de timp.
‘Cehii au fost tot timpul mai prudenţi, iar polonezii încep şi ei să devină mai prudenţi’, a explicat economistul şef de la Capital Economics, Neil Shearing. Potrivit acestuia, dacă zona euro va supravieţui în formula actuală, abia în 2015 va avea loc aderarea unei noi ţări, care este posibil să fie Letonia sau Lituania, ţări ale căror economii, perspective, consilii monetare şi experienţe istorice sunt similare cu cele ale Estoniei.
La rândul său, JP Morgan a anunţat că a amânat data la care estimează că va avea loc aderare la euro pentru 2019 în cazul Ungariei şi Poloniei şi după 2020 în cazul Cehiei. ‘Este cu cinci ani mai târziu decât estimările noastre de la începutul anului’, se arată într-un raport elaborat de analiştii de la JP Morgan.
În ceea ce priveşte Estonia, ţară este pregătită pentru a adera la moneda unică. Datoria şi deficitul bugetar sunt printre cele mai mici din zona euro. În plus, Estonia, la fel ca şi Letonia şi Lituania, este obişnuită să aibă o foarte mică flexibilitate a cursului de schimb. Încă de la lansarea sa, în anul 1992, coroana estonă a fost legată de marca germană şi apoi de euro.
SURSA: Agerpres