Criza cronică de personal calificat cu care s-a confruntat România a făcut ca mult prea mulţi tineri să fie în poziţia de a fi ars etape în carieră.

Celor mai mulţi dintre noi le surâde noţiunea de a arde etapele unui proces, din motive lesne de înţeles. În contextul evoluţiei profesionale, al carierei, şansa de a ajunge departe mai repede decât alţii este cu atât mai atractivă. Piaţa muncii din România le-a oferit multor mii de tineri şansa de a progresa cu mult în faţa colegilor lor de generaţie din Vest. Nu este vorba numai de bani, ci şi de nivelul de responsabilitate şi de alte provocări profesionale. Ca în multe alte cazuri însă, arderea etapelor implică şi un număr considerabil de riscuri. Acestea îşi vor face simţită prezenţa cu atât mai mult în timp de criză şi nu există vreo organizaţie din România care nu se va confrunta cu ele, fie că vorbim de sectorul public  fie de cel privat.

Pentru început, este important să înţelegem cum se ajunge să se ardă etapele în domeniul unei cariere. În cazurile fericite, despre care ajungem să citim în manualele de MBA, indivizi cu un talent ieşit din comun ajung să fie lideri în domeniul lor la o vârstă mult mai fragedă decât rivalii lor. Combinaţia între multă muncă şi o idee care a rupt piaţa îi aduce la 40 de ani, să zicem, într-un punct al carierei la care mulţi oameni de 60 de ani nici nu ajung să aspire.

Criza cronică de personal calificat cu care s-a confruntat România a făcut ca mult prea mulţi tineri să fie în poziţia de a fi ars etape în carieră, deşi nu prea posedă niciuna din trăsăturile care i-au adus pe Bill Gates, Steve Jobs sau pe fondatorii Google ori YouTube acolo unde sunt. O piaţă în fulminantă creştere a însemnat că aproape orice individ ambiţios a avut şansa de a ajunge departe fără a fi confruntat cu un test autentic al capacităţii sale de a face faţă cu brio la nivelul stratosferic la care a fost catapultat.

Criza va oferi acest test, iar procesul va fi darwinian. Metaforic vorbind, el se va lăsa cu sânge, multe victime şi puţini supravieţuitori. Ei vor fi aceia care îşi vor da seama că etapele nu sunt niciodată cu adevărat arse, ci doar parcurse mai repede, şi eventual, recapitulate pentru a învăţa acele lecţii vitale fără de care nimeni nu are vreo şansă de succes real.