Una dintre cele mai căinate sectoare din economie este industria. Chiar și în aceste zile se desfășoară campanii media care arată cum au fost distruse nenumărate uzine și fabrici, de regulă, pentru profitul ilegal al unor „oameni de afaceri”. Declarații precum „e normal să importăm tot din China, dacă noi nu mai producem nimic” au ajuns expresii tradiționale. Economia națională în general este evaluată pe baza unităților de producție pe care le mai avem, iar transformarea fostelor fabrici din interiorul orașelor în mall-uri este emblema problemelor: a transformării din producători în piață de consum.
Adevărul este că, în ciuda închiderii unui număr impresionant de fabrici și uzine, în România industria încă există și merge relativ bine. Ca pondere în PIB, anul trecut industria a reprezentat 24%, iar anul acesta procentul a crescut. La nivelul UE, media este de circa 15% din PIB, iar aceasta este o problemă pe care statele dezvoltate din Vest încearcă să o rezolve (cu obiectivul de a avea o industrie de minim 20% din PIB în 2020). Ba mai mult, în ultimii ani au apărut tot mai multe proiecte în industrie (grea, prelucrătoare etc.) România este unul dintre cei mai mari producători de mobilă (în special scaune) din Europa, așa cum este și ca producător de încălțăminte și îmbrăcăminte. Deși Dacia și Petrom nu sunt singurii mari producători de la noi, percepția oamenilor este foarte greu de schimbat. Desigur, mai avem multe de făcut pentru a eficientiza producția industrială și, mai ales, pentru a ține în țară oamenii calificați (mai ales în ceea ce privește salariile oferite). Dar ar fi bine să înțelegem că bunurile produse în țara noastră nu sunt considerate rebuturi de către străini, dimpotrivă. Industrie avem, dar mai avem nevoie și de promovare, atât în țară, cât și în străinătate.
