După ce luni de zile sondajele l-au arătat constant favorit pe Kemal Kılıçdaroğlu, din vechiul partid kemalist CHP, rezultatele ieşite din urnele de duminică i-au conferit victoria președintelui Erdoğan, chiar dacă nu a atins cei 50% necesari pentru a fi reales, ceea ce înseamnă un al doilea tur de scrutin pe 28 mai și cunoaşterea câștigătorului definitiv pe 29 mai, cu exact cinci luni înainte de centenarul modernei Republici Turcia, născută din cenușa Imperiului Otoman, conform unui editorial realizat de Leonídio Paulo Ferreira, director adjunct al cotidianului „Diário de Notícias”.

Erdogan și-a menținut poziția în ciuda inflației puternice

Aflat la putere de două decenii, ca prim-ministru și apoi ca președinte cu puteri executive, Erdoğan dă dovadă, astfel, de o enormă capacitate de supraviețuire politică, rezistând nu doar unui rival susținut de șase partide, dar și menținându-și baza electorală, în ciuda inflației puternice și a distrugerilor provocate în mai multe oraşe de cutremurele din luna februarie în sudul ţării. De altfel, AKP-ul său, un partid islamo-conservator, a reușit, de asemenea, să fie cel mai votat pentru Parlament duminică, păstrându-şi majoritatea absolută alături de aliatul său naționalist MHP.

Concluzia importantă care se desprinde din rezultatele electorale este confirmarea divizării care există între o Turcie profundă, grosso modo peninsula Anatolia, și o Turcie occidentală, formată din Marele Istanbul și regiunea Mării Egee, întărită în cazul candidaturii lui Kilicdaroglu  de estul kurd. O divizare care este în mare măsură și între o Turcie mai religioasă și o Turcie mai laică, așa cum a devenit evident chiar și la finalul simbolic al campaniei, când Erdoğan a participat la o rugăciune la Hagia Sofia, reconvertită de el în moschee, în timp ce Kilicdaroglu a mers să-i aducă un omagiu lui Mustafa Kemal Atatürk la mausoleul său de la Ankara.

Speranța lui Kilicdaroglu de a inversa rezultatele pe 28 mai nu poate veni decât din menținerea entuziasmului alegătorilor săi

Pentru 28 mai, avantajul pare acum a fi în mod clar de partea lui Erdoğan. Și nu doar din cauza celor 49% la 45% ale adversarului, cifre aproape finale. În favoarea lui este faptul că AKP deţine o majoritate în Parlament, și astfel electoratul poate vedea ca fiind mai firesc ca AKP să controleze și președinția; de asemenea, important este faptul că al treilea cel mai votat candidat este un ultranaționalist care, în ciuda faptului că nu a arătat care va fi o posibilă recomandare de vot, are alegători mai înclinaţi să-l voteze pe Erdoğan decât pe un Kilicdaroglu care se bucură de sprijinul unui partid kurd; poate fi prevăzută și o scădere a mobilizării susținătorilor lui Kilicdaroglu, deoarece candidatul lor s-a clasat pe locul doi, în ciuda așteptărilor de schimbare alimentate de sondaje, care întrezăreau sfârșitul unei ere a guvernării AKP, care a început prin a fi aplaudată pentru rezultatele economice și pentru întărirea democrației (militarii în afara politicii), dar care a devenit autoritară și incapabilă să facă față unei inflații care sărăcește clasa de mijloc turcă.

Speranța lui Kilicdaroglu de a inversa rezultatele pe 28 mai nu poate veni decât din menținerea entuziasmului alegătorilor săi și din mobilizarea segmentelor de nemulțumiți care s-au abținut, chiar dacă prezența la vot a fost record. Sistemul a arătat deja că predicțiile eșuează. Și Pamuk chiar a spus că numai proștii merg atât de departe încât să aibă certitudini.