Capital: Excelenta, in ce fel este Japonia interesata de Romania?
Eugen Dijmarescu: Potrivit analizelor Ministerului Industriei si Comertului International (MITI) din Japonia, Romania, Bulgaria si Slovacia se afla in faza in care pot si trebuie sa fie asistate financiar, prin programe care depasesc nivelul relatiilor de afaceri. In cazul nostru, accentul cade nu pe investitii private, ci pe mari proiecte de infrastructura care ridica angajamentul si operatiunile financiare propriu-zise ale Japoniei in Romania la circa un miliard USD.
Capital: Si noi cum folosim aceasta oportunitate?
Eugen Dijmarescu: Noi suntem inca in tranzitie. In tranzitia catre a afla ce vrem. In luna septembrie a fiecarui an, Ambasada Japoniei din Bucuresti trimite la Tokyo o lista de proiecte prioritare, asa cum ii sunt prezentate de Guvernul roman, cu obiective, valoarea totala, necesar de finantare, termene etc. Plafonul pentru finantarea proiectelor guvernamentale este de 100 milioane USD anual, cu dobanda de 2,5% pe 30 de ani; este ca si cum n-am mai restitui creditul. In 1997, Romania a excelat prin aceea ca nu a prezentat nici un proiect.
Capital: Dar in ceilalti ani?
Eugen Dijmarescu: In 1995 au fost doua proiecte: terminalul de containere de la Constanta si DN 9. In 1996, bazinul hidrografic Prahova. Iar anul trecut, tronsonul feroviar Bucuresti-Constanta. Conform normelor OCDE, statul beneficiar contribuie cu 1525% la finantare, pentru a fi cointeresat in finalizarea investitiilor. Dar aceasta nu-i o garantie, pentru ca multe proiecte treneaza in mod nepermis.
Capital: Nominalizati, va rog, cateva proiecte care nu merg.
Eugen Dijmarescu: Nu am stire ca lucrarile la terminalul de containere din portul Constanta (cu o finantare japoneza de 120 milioane USD) sa fi demarat. De asemenea, nu stiu sa se fi construit vreuna dintre soselele de centura urbana pe traseul Alexandria-Timisoara (70 milioane USD). Retehnologizarea Intreprinderii de Cabluri si Materiale Electrice din Bucuresti, unde urma sa se fabrice cabluri cu fibre optice pentru telefonie, este un proiect decedat. Cauza: dispute sofisticate legate de valoarea patrimoniala a curtii, a gardului etc. La fel, s-a pierdut o finantare de 50 milioane USD pentru modernizarea termocentralei de la Grozavesti, cu participare japoneza, israeliana si romaneasca.
Capital: Din ce motiv?
Eugen Dijmarescu: Contrar intelegerilor convenite, utilajele care constituiau aport de capital nu mai beneficiau de scutirea de taxe vamale, ca urmare a suspendarii acestei facilitati. Cu o situatie la fel de neplacuta s-a confruntat si Koyo-Seiko, care a cumparat pachetul majoritar de actiuni la Fabrica de rulmenti din Alexandria in primavara anului trecut. Abia ulterior japonezii au aflat ca trebuie sa plateasca datoriile fata de buget acumulate de fostul proprietar timp de un an si jumatate.
Capital: Intr-adevar, Romania pierde foarte mult din asemenea situatii, nu numai pe relatia cu Japonia…
Eugen Dijmarescu: Pierdem bani, pierdem pasi importanti in reforma, dar mai ales ne pierdem credibilitatea. In acest caz, nici declaratiile guvernamentale, nici masurile legislative nu mai sunt de ajutor, chiar daca ulterior se restituie drepturile si facilitatile promise. Ei ne pretind o piata in care stimulentele sa fie nu doar suficiente, ci si solide. Ne-am amagi daca am crede ca episodul de la Alexandria nu va avea efecte in atitudinea altor posibili investitori japonezi.
Capital: Asemenea accidente afecteaza conditiile de finantare oferite de japonezi?
Eugen Dijmarescu: La ei, creditul functioneaza dupa alte reguli decat ale Bancorex-ului. Ei se simt angajati din momentul semnarii acordului, dar tot restul, inclusiv procedurile interne, ne priveste. Fondurile sunt eliberate pas cu pas, pe masura ce partea romana parcurge proiectul. Daca proiectul treneaza, intarzierea trece in contul perioadei de gratie.
Capital: Presupun ca exista, totusi, si proiecte care functioneaza.
Eugen Dijmarescu: Desigur. Investitia Nomura in compania Tofan, participarea Tomen la Mobil Rom, apoi modernizarea centralelor electrice de la Paroseni, Braila, Oradea, modernizarea parcului de locomotive Diesel electrice, proiect in care s-au construit deja primele prototipuri.
Capital: Cat de bine primite ar fi la Tokyo alte solicitari pentru noi proiecte de finantare?
Eugen Dijmarescu: In acest moment, ei considera ca un nou program, chiar foarte important pentru Romania, ar putea fi examinat numai dupa ce vom fi dovedit ca am pus in miscare proiectele deja convenite. Pentru ei, acesta este un mod de a-si manifesta insatisfactia fata de modul de angajare al partii romane in programele anterioare.
Capital: Putem spera sa obtinem noi credite de pe piata financiara japoneza pentru finantarea deficitelor?
Eugen Dijmarescu: Pentru noi este foarte important sa ramanem pe aceasta piata, deoarece dobanzile sunt sensibil mai mici decat pe pietele europene. Pana acum am tras din Japonia 800 milioane USD, prin mai multe serii de obligatiuni. Este un volum important, dar nu ne putem compara cu Ungaria, care a lansat, in timp, 27 de emisiuni pe piata japoneza, din care si-a refinantat permanent datoriile. Putem spera, pentru luna septembrie, la un credit de cel putin 120 milioane USD, dar nu mai mare de 200 milioane USD.
Capital: Asa cum exista un mit al venirii americanilor in Romania, exista si o mare speranta pentru venirea companiilor japoneze. Cat de mare este interesul lor ?
Eugen Dijmarescu: Interesul lor nu este mic, dar au un alt mod de a aborda afacerile, decat coreenii sau altii. Japonezii spun: „Noi ne ducem intr-o tara ca sa ramanem. Si atunci, ei construiesc premisele prezentei lor intr-o tara, pe masura ce mediul economic si legislativ de acolo le permite si evolueaza cu predictibilitate.
Capital: Sa intelegem ca nu suntem nici pregatiti, nici suficient de predictibili?
Eugen Dijmarescu: Factorii politici niponi ne considera o tara intarziata, atat in privinta reformei economice, cat si a mecanismelor democratice. Nu suntem in situatia Poloniei, Cehiei si Ungariei, tari in care investitiile directe ale companiilor japoneze si filialelor lor din Europa au atins doua miliarde USD, un miliard USD si, respectiv, sapte miliarde USD. Prin comparatie, investitiile in Romania se cifreaza la doar 187 milioane USD.
Capital: S-a diminuat apetitul partenerilor japonezi?
Eugen Dijmarescu: Dimpotriva, ei persevereaza. Vizitele lor in Romania sunt de patru ori mai numeroase ca ale intreprinzatorilor romani in Japonia. In 1997, o delegatie a Asociatiei producatorilor de automobile si componente din Romania s-a angajat sa execute, cu titlu de test, niste piese de automobil, in vederea unor eventuale contracte. Nici dupa 12 luni, firmele romanesti nu livrasera rezultatele. Apoi, nici cadrul institutionalizat si permanent pentru contacte de afaceri nu a functionat cum trebuie.
Capital: La ce va referiti?
Eugen Dijmarescu: Este vorba de Comitetul economic mixt romano-japonez, coordonat de Camera de Comert si Industrie a Romaniei (CCIR) si Keidanren, confederatia patronatului nipon. In timp ce partea japoneza este reprezentata de mari companii private (Kanematsu, Sumitomo, Marubeni etc.), partea romana trimite in fiecare an alti oameni, dupa cum isi gasesc timp. Dar lucrurile au mers pana acolo incat acum doi ani nu s-a putut discuta nimic concret, pentru ca delegatia romana era formata din directori ai unor societati de stat aflate pe lista de privatizare. Ei nu puteau nici sa se angajeze intr-un proiect, pentru ca aveau o situatie incerta, dar nici nu venisera cu vreo oferta de privatizare.
Din nimic nu poate rasari economia de piata
Capital: De ce merg lucrurile atat de bine in Japonia?
Eugen Dijmarescu: Ca nicaieri in lume, rolul expertilor este practic egal cu al celor care iau decizii. Niciodata un ministru ori un presedinte de companie nu va face ceva ce nu i-a fost recomandat de expertii sai. Dupa cum nici acestia nu vor promova o idee sau o informatie doar pentru a face pe placul sefilor.r
Capital: De ce se plang occidentalii ca piata japoneza este prea putin deschisa?r
Eugen Dijmarescu: Piata lor este cat se poate de deschisa. Dimpotriva, ei au transformat organizatia pentru promovare a exporturilor intr-una de promovare a importurilor. Dar japonezii sunt extrem de tipicari. Ceea ce ii deranjeaza pe occidentali sunt standardele de calitate si de performanta impuse.r
Capital: Japonezii sunt bogati?r
Eugen Dijmarescu: Nicaieri in lume nu poti vedea mai multe Rolls Royce-uri si Mercedesuri 500 si 600.r
Capital: Este o chestiune de snobism?r
Eugen Dijmarescu: Nu. De stil si de nivel de viata. In week-end, ei nu folosesc aceeasi masina ca in cursul saptamanii. Nu toti sunt bogati dar, pe ansamblu, Japonia prospera.r
Capital: Cum ati gasit Romania, dupa cateva luni de absenta?r
Eugen Dijmarescu: Constat ca multe produse si servicii sunt mai scumpe ca acolo. Nu este normal ca o convorbire Bucuresti-Tokyo sa fie de 2,4 ori mai scumpa decat una Tokyo-Bucuresti.r
Capital: Ei de ce prospera?r
Eugen Dijmarescu: Creditul este rizibil de ieftin, 1% fiind socotita o dobanda ridicata. Reversul – depozitele bancare sunt remunerate cu circa 0,025%. Astfel, se incurajeaza consumul. 80% din productia Japoniei, a doua ca volum din lume, este consum intern. Produsele se inlocuiesc pe piata la fiecare patru-sase luni. Asa apar mereu produse mai bune, fara ca preturile sa cada. Un motiv in plus ca occidentalilor sa le fie greu sa intre pe piata japoneza.r
Capital: Ce am avea de invatat de la japonezi?r
Eugen Dijmarescu: Foarte multe, incepand de la lucrurile de baza, de la comunicarea cu partenerii de afaceri. Apoi, faptul ca economia de piata nu poate rasari din nimic, ci este generata prin mecanisme create de guvern, de parlament, de banca centrala, care dau directie activitatii economice. r
