Capital: Domnule Dijmarescu, carei calitati ii datorati longevitatea in structurile puterii? Sa fie efectul clubului de la Trocadero?
Eugen Dijmarescu: Cred ca este vorba de lucruri mult mai simple. Poate, datorita calitatilor profesionale. Fiecare produce cat poate, pe masura capacitatii lui. Atunci cand nu poate, trebuie sa vada de ce nu poate: din cauza lui, din cauza faptului ca sunt interese politice, care prevaleaza asupra celor economice.
Capital: Cum va simtiti aproape de decizia la nivel inalt?
ED: Asta nu inseamna ca o si iau. Sunt aproape de decizie, pentru ca atunci cand cineva intreaba ceva, eu dau un raspuns fara nici un fel de ezitare, indiferent cine este decidentul, ca e din stanga sau din dreapta spectrului politic.
Capital: Premierul Adrian Nastase se pricepe la economie?
ED: Cred ca a citit foarte mult.
Capital: Aveti un rol executiv sau consultativ, in noua functie de sef al comertului exterior si sef al departamentului de politici economice?
ED: Nu am atributii executive.
Capital: Presupun ca departamentul dumneavoastra are si o schema de personal. De unde veti lua oamenii?
ED: Am intentia sa conlucrez cu oameni de la Centrul Roman de Politici Economice, cu care am mai lucrat, de altfel. Este vorba despre oameni care abordeaza problemele economice strict profesional, la modul concret: ce se poate face, cu ce mijloace, cu ce costuri?
Capital: Care vor fi interlocutorii dumneavoastra: ministrii cabinetului Nastase, asociatii patronale, veti merge pana la nivel de intreprindere?
ED: Prefer sa nu, pentru ca daca ne ocupam de fiecare intreprindere in parte, stiti, e chestiunea aceea cu: „Din cauza copacilor nu mai vezi padurea”. Voi colabora cu toate institutiile si actorii pietei. De la ei vom afla ce asteapta piata din actiunea guvernamentala. Noi va trebui sa le sintetizam cererile si sa le prezentam Guvernului, ca optiuni si ca prioritati. Ne vom uita la programele sectoriale, din punctul de vedere al resurselor, existentei pietei, cine sunt consumatorii, care sunt costurile, ce masuri de stimulare, eventual, trebuie activate, pentru ca un asemenea program sa fie operational. Dar nu eu voi fi acela care decide. Insa, asa cum a mai spus-o si premierul destul de ferm, asemenea propuneri ale altor institutii guvernamentale nu vor mai fi admise in sedintele de guvern, fara a avea avizul acestui departament.
Capital: Exista o practica, aceea ca actele normative sa se mai semneze si pe coltul mesei.
ED: Asta, pe de o parte. Pe de alta parte, toate guvernele din Romania, din 1990 incoace, au avut o caracteristica: sa aiba o agenda cunoscuta dinainte si liste suplimentare, cu care se vine in sedinta, stiti. Acolo, lucrurile sunt deja mai greu de controlat. Insa, o sa incercam sa vedem care este caracterul de urgenta al acestora, caci daca pot fi amanate cu o saptamana, e mai bine sa fie amanate si sa le mai vada si alti ochi.
Capital: Care este utilitatea departamentului dumneavoastra?
ED: Avem acorduri cu Banca Mondiala, cu FMI, avem un evantai de angajamente si termene, cele 31 de capitole cu Uniunea Europeana, dezvoltari institutionale care tin de alocarea bugetara. Aici sunt chestiuni de etape, care trebuie corelate pentru a identifica momentele in care activam o masura sau alta: sa vedem cand activam masura cu Fondul, care sa nu contravina si sa nu impiedice masura cu Banca Mondiala si cand alocam resurse bugetare ca sa facem un pas inainte cu documentele de pozitie pentru integrarea europeana.
Capital: Ce v-a determinat sa stati departe de sectorul privat? In toti acesti ani, de dupa Revolutie, ati lucrat numai in structurile de stat.
ED: Circumstantele au fost de asa natura. Daca n-as fi plecat in Japonia (ca ambasador, in 1995 – n.r.), as fi intrat, poate, in sectorul privat. Am plecat, insa, in Japonia, cu o anumita speranta. Ca pot sa lucrez intr-un mediu foarte bine organizat, din punctul de vedere al relatiilor institutii – piata. M-am intors in Romania si mi s-a cerut sa ma ocup de inceperea procesului de negociere cu UE. Dumneavoastra ati fi spus nu?
Capital: Vorbeati despre acordul cu FMI. Credeti ca Dan Ioan Popescu, ministrul industriilor, este vinovat de amanarea eliberarii celei de a doua transe a imprumutului de la FMI?
ED: Mi-e greu sa spun ca are vreo vina. Mi-e mai usor sa spun ca avem niste disfunctii care trebuie corectate. De exemplu, s-a discutat cu Fondul reducerea bugetului salarial in sectorul public, care poate insemna si reducerea numarului de personal. Senzatia pe care o am este ca atunci cand s-a discutat nu s-a corelat exact angajamentul pe niste actiuni preliminare cu durata de valabilitate a contractelor colective de munca in vigoare.
Capital: Negociatorii romani ar fi trebuit sa stie de existenta acestor contracte, in timpul discutiilor cu expertii FMI.
ED: V-am spus, avem niste disfunctionalitati, in sensul ca se discuta partea tehnica la Ministerul Finantelor si partea sociala la Ministerul Muncii. Au fost niste necorelari. Partenerii nostri de discutii n-au corelat ei insisi anumite chestiuni.
Capital: Nici Banca Mondiala nu e tocmai multumita de ceea ce se intampla cu programele Romaniei. Ovidiu Musetescu, ministrul privatizarii, credeti ca este de vina pentru modul in care a gestionat privatizarea?
ED: Eu nu ma ocup de privatizare. Nu stiu. Ovidiu Musetescu are o problema de management. Ca ministru, nu te poti ocupa de toate. Trebuie sa delegi responsabilitati si atributii altor oameni, fie din APAPS, fie unora pe care sa-i angajezi cu mandat. Daca vrei sa stai cu toate dosarele pe aceeasi masa, invariabil unul e mai sus si unul mai la fund.
Capital: Puteti sa apreciati, acum, cat ne costa integrarea in UE?
ED: Depinde. Eu nu cred ca putem sa tragem linie si sa spunem ca aceasta aderare ne costa atat. Pentru ca ea aduce si beneficii. Insa, daca nu tinem ritmul ajustarilor, sa fim contributori la bugetul Uniunii, sa aplicam intru-totul aceeasi reglementare, s-ar putea sa avem costuri. De aceea e bine ca timpul sa nu fie pierdut.
Capital: Suntem pe drumul cel bun?
ED: Eu cred ca in anumite domenii suntem cam in urma. Cred ca Ministerul Agriculturii, ca minister integrator in acest domeniu, se ocupa in primul rand de chestiunea culturilor, a zootehniei, a irigatiilor, dar nu de cea institutionala, de transformare a pietei agricole si de dezvoltare rurala. Deci, e nevoie de o schimbare institutionala si nu cred ca premierul greseste cand spune ca se gandeste la niste schimbari la nivelul guvernului. Intr-o perioada nu prea indepartata are in vedere si asa ceva.
Capital: Premierul nu se gandeste si la o remaniere?
ED: Nu cred ca are intentia unei remanieri de persoane. Cred ca are intentia asezarii unei structuri noi.
Capital: Aveti atributii in domeniul comertului exterior. Recent, spuneati ca lohn-ul, cea mai importanta componenta a exportului, nu este o solutie pe termen lung. Ce credeti ca se poate pune in loc?
ED: Nu va pot spune in momentul de fata, pentru ca nu am intrat in detalii. Am vazut o serie de cercetari asupra a ceea ce inseamna structura importurilor si a exporturilor, precum si faptul ca marele importator al Romaniei este sectorul public, in timp ce atunci cand vrem sa facem ajustarile pe contul curent sau pe curs presam pe sectorul privat. O colaborare mai stransa cu camerele de comert bilaterale si o mai mare implicare a reprezentantilor ambasadelor Romaniei in strainatate pot conduce la identificarea de noi piete si de noi parteneri externi, altii decat cei traditionali.
Capital: De ce credeti ca investitorii straini nu alearga spre Romania?
ED: Avem dezavantaje, incepand de la coruptia existenta pe mai multe niveluri si terminand cu anumite lipsuri in infrastructura. Mai sunt si alte cauze, foarte bine stiute: legislatia, birocratia. Avem nevoie de doua chestiuni: sa ne intelegem bine cu Uniunea Europeana, sa respectam programul legislativ pana la momentul aderarii si sa corelam programele UE cu cele ale Fondului si Bancii Mondiale. r
Capital: Sunteti un om bogat?r
ED: Depinde, daca socotesc biblioteca, da. Altfel, am un apartament si o masina, atat. si niste bani in banca, cei cu care am venit din Japonia si banii pe care mi-i varsa Guvernul in cont, salariul. r
Capital: Aveti copii?r
ED: Am o fata.r
Capital: E in tara?r
ED: Nu, in Japonia. Lucreaza la redresarea economiei japoneze. Plateste acolo taxe si impozite mari.r
Capital: De ce n-o aduceti sa ajute la redresarea economiei romanesti?r
ED: Nu pot sa o aduc aici, deocamdata, pentru ca are acolo un contract.tr
r
DIJM~RESCU DEPRE prim-ministri cu care a lucratr
Petre Roman: „Cred ca Petre Roman a fost cea mai buna optiune in acea perioada scurta de dupa Revolutie, in primul rand pentru ca a avut curajul sa construiasca o echipa care nu era, in nici un fel, dependenta de vreun partid.”r
Theodor Stolojan: „Stolojan este omul crizei. Este transant, este foarte hotarat.”r
Mugur Isarescu: „Mugur Isarescu a durat sase luni. El a avut un foarte mare avantaj, pe care nu l-a mai avut nimeni. A combinat BNR cu Guvernul si a fost un tandem de politica excelent. Pacat ca a durat putin.”r
Adrian Nastase: „Adrian Nastase cred ca este cel mai bun politician.”r
r
CARTE DE VIZITAr
r
Eugen Dijmarescu: nascut in anul 1948, in Bucuresti; este absolvent al Academiei de Studii Economice; a urmat studii postuniversitare in strainatate (Arizona State University, The Brookings Institutions – Washington DC, The Salzburg Seminar); in perioada 1971 – 1989 a lucrat ca cercetator la Institutul de Economie Mondiala; in timpul guvernarilor Petre Roman si Theodor Stolojan a fost viceprim-ministru pe probleme economice si ale finantelor. In guvernarea Nicolae Vacaroiu a fost ambasador in Japonia; in anul 2000 a fost sef al departamentului de afaceri europene.r
Dupa ce a ocupat functia de consilier pe probleme economice al primului ministru Adrian Nastase, recent a fost numit seful comertului exterior si al departamentului pentru politici economice