Ministrul Sănătăţii afirmă că şpaga şi ciubucul sunt la ordinea zileinu doar la intrarea în spitale, ci în toate instituţiile Eugen Nicolăescu speră că, în ciuda procedurilor birocratice, în decembrie a.c. va inaugura lucrările la 28 de spitale de urgenţă regionale şi judeţene, obiective mult discutate şi controversate. Banii vor proveni din bugetul de stat, din banii adunaţi din „taxa pe viciu“ şi din credite externe, pe care ministrul vrea să le con
Ministrul Sănătăţii afirmă că şpaga şi ciubucul sunt la ordinea zileinu doar la intrarea în spitale, ci în toate instituţiile
Eugen Nicolăescu speră că, în ciuda procedurilor birocratice, în decembrie a.c. va inaugura lucrările la 28 de spitale de urgenţă regionale şi judeţene, obiective mult discutate şi controversate. Banii vor proveni din bugetul de stat, din banii adunaţi din „taxa pe viciu“ şi din credite externe, pe care ministrul vrea să le contracteze ieftin şi pe termen lung de la bănci internaţionale. Ministrul nu este îngrijorat de exodul personalului medical în străinătate. Consideră că este un proces firesc, medicii fiind prinşi de „mirajul“ unor salarii mai mari. Cu toate acestea, el recunoaşte că în multe specialităţi medicale se poate vorbi de o penurie de specialişti. Surprinzător, omul politic Eugen Nicolăescu afirmă că dacă un ministru nu are un puternic sprijin politic, atunci ministerul său va fi ocolit de bani la împărţirea bugetului.
Capital: Când aţi fost ultima dată la medic?
Eugen Nicolăescu: În luna ianuarie. De regulă, merg la medic o dată la câţiva ani, dar activitatea mea ca ministru al Sănătăţii a însemnat un stres şi o presiune care m-au obligat să merg mai repede decât mă aşteptam. A fost un control puţin precipitat. Aveam aşa, momente de oboseală şi atunci am decis că e bine să-l fac mai repede.
Capital: Aţi anunţat că din bugetul ministerului veţi construi opt spitale regionale şi 20 judeţene. Cât va dura construcţia acestor obiective?
Eugen Nicolăescu: (…) Noi am încercat să strângem termenele cât s-a putut, şi am reuşit să le restrângem la circa un an şi două luni, fiind un proiect pe lista urgenţelor guvernamentale. Dacă ne ajută Dumnezeu – şi eu sper să ne ajute după cât am muncit – în decembrie anul acesta o să avem prima brazdă de pământ trasă pentru a pune fundaţiile celor 28 de noi spitale regionale şi judeţene.
Capital: Cum veţi folosi bugetul pe 2007 ca să construiţi aceste spitale?
Eugen Nicolăescu: Din 2006 am început licitaţiile pentru consultantul care să ne facă studiul de fezabilitate şi din banii pe care i-am avut, din taxa pe viciu, studiu care va fi gata în jur de 30 aprilie. După aceea, cred că va trebui să găsesc iarăşi sprijin important la nivelul colegilor mei din executiv ca în circa două luni de zile să obţin pe cele 28 de studii de fezabilitate avizul comisiei interministeriale, şi în circa o lună, deci la 31 iulie, să avem gata şi hotărârile de Guvern pentru aprobarea indicatorilor tehnico-economici. Am dat deja anunţul de intenţie pentru proiectare şi construcţie de spitale ca să câştigăm timp. Sper ca licitaţia să aibă loc până în noiembrie.
Capital: Cât va costa construcţia acestor spitale?
Eugen Nicolăescu: De ordinul zecilor de milioane de euro costă un spital…
Capital: Veţi construi aceste spitale numai din bugetul ministerului?
Eugen Nicolăescu: Nu vor fi bani numai de la bugetul de stat. Probabil, o parte va fi acoperită şi din veniturile proprii ale ministerului, din „taxa pe viciu“. Sigur, vom utiliza şi credite externe, care sunt foarte ieftine pe perioade foarte lungi, de la BEI şi BERD. În ultima vreme, aceste instituţii financiare sunt interesate în investiţii în sănătate.
Capital: Aţi declarat recent că peste 100 de medici au cerut actele ca să plece din ţară…
Eugen Nicolăescu: Şi mai recent, sunt 2.400 din toate categoriile de personal medical care au solicitat actele pentru plecare. Vorbim de medici, stomatologi, farmacişti, asistenţi medicali, infirmiere, moaşe.
Capital: Vă confruntaţi cu o criză de personal.
Eugen Nicolăescu: Nu aş spune că este o criză, dar în acelaşi timp aş vrea să fac cel puţin două comentarii. Primul – numărul acesta reprezintă 0,3% din totalul personalului din sistemul de sănătate. Puteţi să apreciaţi dacă este sau nu este o criză. Nu ştiu dacă toţi solicitanţii pleacă să lucreze în străinătate. (…) În acelaşi timp, avem deja criză de medici pe foarte multe specialităţi şi avem criză de asistenţi medicali. Sigur, orice medic care pleacă din ţară este un motiv de îngrijorare. Depinde cum punem problema. Nu putem să-i ţinem cu forţa. Al doilea comentariu, toate ţările care au intrat în Uniunea Europeană au trecut în primii ani prin asemenea momente. Este mirajul străinătăţii, este mirajul unei plăţi mult mai bune ca în România – sigur, vorbim de ţările care sunt mai puţin dezvoltate – nu vorbim de Franţa sau de Anglia.
Capital: Cât ne va costa programul „analiză pentru toţi“?
Eugen Nicolaescu: Circa 10.000 de miliarde de lei vechi ne-am gândit noi că o să coste şi va dura un an şi trei luni. Din aceşti bani, aproximativ 9.400 de miliarde de lei vechi înseamnă costuri pentru analizele pe care le fac cetăţenii, iar restul de vreo 600 de miliarde de lei vechi sunt costurile cu dotările şi cu plata medicilor.
Capital: Cât de important este criteriul politic în acordarea banilor de la buget pentru sănătate?
Eugen Nicolăescu: Suntem în-tr-un moment în care deciziile politice vor fi extraordinar de importante. Dacă un ministru nu are o încărcătură politică foarte puternică, domeniul pe care-l conduce va fi văduvit de bani, de atenţie şi de multe lucruri bune care i s-ar putea întâmpla. Dacă miniştrii politici sunt mai puternici, atunci sectoarele pe care ei le gestionează sunt clar mai importante. De aceea, eu cred că trebuie să rămân pe acest post pentru că încărcătura mea politică îmi dă certitudinea că pot să conving colegii mei liberali, pe de o parte, dar şi Guvernul, pe de altă parte, că trebuie luate în continuare decizii importante pentru sănătate.
Capital: Vă mai amintiţi în ce a constat ultima „atenţie“ pe care aţi dat-o vreodată unui medic?
Eugen Nicolăescu: Eu nu am dat atenţii, că eram ministru. Am trimis, recunosc, nişte buchete de flori frumoase unor doamne care chiar meritau mai mult din partea mea. Cu ele am făcut terapie pentru o spondiloză cervicală. Au făcut terapie cu mine zi de zi, timp de trei săptămâni, câte o oră şi jumătate. În schimb, rude de-ale mele, când a fost nevoie, din păcate, au dat. Într-o ţară săracă cum e România, unde şpaga, mita, ciubucul sunt la ordinea zilei peste tot, credeţi că numai la portarul de la spital trebuie să dai? Nu! La orice portar de la orice instituţie, dacă vrei să intri, trebuie să dai o atenţie.