Războiul din Ucraina și schimbările geopolitice care au avut loc până acum, i-au făcut pe analiștii politici să se întrebe dacă democrația este în criză sau dacă trece printr-o „renaștere”. Potrivit eurobserver, susținerea pentru democrație trebuie să fie capabilă să reacționeze la amenințări apărute brusc, dar și la ocazii neașteptate.
În vremurile acestea poți fi derutat. Pe de o parte corul celor care proclamă că democrația e în criză e gălăgios și tot mai mare, invocând numărul din ce în ce mai mic de democrații de pe planetă.
Pe de altă parte se vorbește tot mai mult despre o renaștere a ordinii mondiale liberale, invocându-se faptul că democrațiilor și-au descoperit un nou țel, acela de a înfrânge tentativa brutală a Rusiei de a subjuga Ucraina.
Cine are dreptate?
Problema cu unii membri ai corului crizei e că strigă de prea multă vreme că vine lupul. Politologii vorbesc de decenii despre o criză a democrației. Însă acum au și un argument. Conform institutului de cercetare VDEM, 70% din populația planetei trăiește în autocrații. În 2011 cifra era 49%.
Problema are două paliere. Unul e faptul că țări care se democratizau se deplasează acum în direcția opusă – gândiți-vă la Turcia, Myanmar, Ungaria ori Tunisia. Celălalt arată că în autocrații mobilizarea în masă rareori reușește să modifice instituțiile politice. Gândiți-vă la Belarus, Iran ori Algeria.
Îndepărtarea de democrație pare a fi mai ușoară decât apropierea de ea. Multe guverne autoritare par bine înrădăcinate, în timp ce multe democrații s-au dovedit a fi vulnerabile la amenințările autoritare. Și totuși, nici teoria renașterii democratice nu e complet lipsită de argumente.
În primul rând, populația multor democrații a ajuns să conștientizeze faptul că sistemul lor e vulnerabil. Vorbiți cu americanii după asaltul din 6 ianuarie asupra Congresului și veți vedea că sunt de acord că există o criză și că trebuie făcut ceva în privința ei – ceea ce nu s-ar fi întâmplat anterior.
E de asemenea posibil ca unele partide extremiste să fi reușit să-și spulbere singure orice șansă electorală, din cauză că au fost… prea extremiste. Deși faptul că 30% din americani încă îl mai susțin pe Donald Trump e profund îngrijorător, e improbabil ca el să mai câștige un scrutin prezidențial cu un asemenea nivel de susținere.
În multe democrații europene partidele extremiste reprezintă cam 20-30% din electorat, dar, chiar dacă nu-și pierd din simpatizanți, ele nu mai sunt acum proiecte politice capabile să crească în mod natural. În acest weekend a fost bine ilustrat tabloul pestriț în care s-a transformat realitatea democrației.
Austria comparativ cu Cehia
În Cehia, democratul Petr Pavel a câștigat alegerile prezidențiale cu o marjă impresionantă. Dar în Austria vecină extremistul FPÖ și-a revenit după scandalul Ibiza, obținând 24% din voturi la un scrutin regional important. Aceasta e perspectiva pe termen scurt și mediu: o luptă continuă pentru respectarea normelor democratice, cu suișuri și coborâșuri.
Evident, perspectiva poate fi modificată de evenimente majore. Dacă Rusia ar eșua în războiul ei contra Ucrainei, autocrația globală și-ar pierde un mare susținător, măcar pentru o vreme. Încurajator e că tendințele pe termen lung pot favoriza democrația. Mulți oameni de pe tot cuprinsul globului devin mai deschiși și mai liberali în privința unor chestiuni precum egalitatea sexelor, libera exprimare și libertățile reproductive. Așadar, ce trebuie făcut pentru ca această tendință a atitudinilor să lucreze în favoarea democrației?
În primul rând, contează în ce mod vorbim despre democrație. Dacă ne limităm doar la a deplânge „criza democrației”, după cum e la modă acum în lumea conferințelor, suntem și noi parte a problemei, creând senzația unui declin inevitabil. Democrațiile sunt atacate de unii atât din interior cât și din exterior. Și putem acționa pentru a apăra și susține democrația. Actuala tendință de regres democratic nu e inevitabilă. Poate fi inversată.
În al doilea rând, cum am mai argumentat în articolele precedente, e nevoie să fim mai clari în privința limitelor democrației. E un sistem care poate acomoda numeroase opinii politice. Nu putem evita dezbaterea și dezacordul denunțându-ne reciproc opiniile drept extremiste. Însă trebuie să procedăm astfel atunci când politicienii amenință normele democrației, cum sunt cazurile lui Trump, Orbán sau Erdoğan. În special dreapta politică e în pericol de a uita regulile elementare ale democrației – conservatorismul legitim flirtează mult prea des cu extrema dreaptă.
În al treilea rând, ar trebui făcut mult mai mult pentru câștigarea luptei în arena opiniei publice. Multe atacuri la adresa democrației au loc în zona de construcție a ideologiilor, mentalităților și narativelor. Apărătorii democrației sunt adesea nepregătiți. Ei se bazează pe legi, pe proceduri tehnice și pe expertiză, uitând de aforismul lui Abraham Lincoln: „Cu voia publicului nimic nu poate eșua; în lipsa ei nimic nu poate reuși”.
În al patrulea rând, sprijinul pentru democrație trebuie să fie adaptat mai bine celor două scenarii: susținerea apropierii de democrație, respectiv apărarea democrației de atacuri. Și încă nu este chiar atât de clar cum anume poate fi apărată ea cel mai bine.
Susținerea pentru democrație trebuie să fie capabilă să reacționeze la amenințări apărute brusc
Ce e clar este că susținerea pentru democrație trebuie să fie agilă. Trebuie să fie capabilă să reacționeze la amenințări apărute brusc, dar și la ocazii neașteptate (după cum Ken Godrey de la European Partnership for Democracy scrie în detaliu aici: https://carnegieeurope.eu/2022/12/15/move-fast-and-support-things-responding-to-democratic-openings-pub-88629).
În al cincilea rând, în Europa trebuie să ne implicăm în discuția globală despre democrație. Restul lumii nu e doar un simplu „beneficiar” al sprijinului european pentru democrație. Sunt multe democrații care au un mod de acțiune, o voce și interese proprii, cum sunt India, Indonezia, Brazilia ori Africa de Sud, pentru a numi câteva dintre cele mai mari. Noi trebuie să dialogăm cu ele.
Situația actuală a democrației e gravă, dar nu disperată. În anii ’40 un grup singuratic de democrații a învins o constelație aparent invincibilă de dictaturi. Pentru cei mai mulți dintre noi, cei din UE, situația actuală e mai confortabilă. Dar trebuie să ne concentrăm mai bine și să susținem democrația mai ferm, căci altfel situația se va degrada, relatează euobserver.