Euro 2024. Corespondență din Munchen de la Daniel Nanu: S-a împlinit ieri o jumătate de secol de la una dintre cele mai faimoase finale ale Campionatelor Mondiale și ale fotbalului. Pe 7 iulie 1974 s-au întâlnit, pe „Olympiastadion” din Munchen, Germania, pe atunci Federală, și Olanda.
Euro 2024. Corespondență din Munchen de la Daniel Nanu: 14 pase consecutive, o fază pentru istorie
Euro 2024. Corespondență din Munchen de la Daniel Nanu: A fost mai mult decât o confruntare între cele mai mari forțe fotbalistice ale acelor vremuri. A fost confruntarea dintre blocul Bayern Munchen și Ajax Amsterdam. Cei doi coloși dominau Europa. Ajax cucerise la rând 3 Cupe ale Campionilor, anii 71, 72 și 73. Bayern întrerupea seria, câștigând în 1974, la o finală rejucată la Bruxelles, cu 4-0 contra lui Atletico Madrid. Urmau încă două trofee majore pentru clubul din capitala Bavariei.
În istorie, finala World Cup 1974 va rămâne disputa dintre cei doi mari fotbaliști, Franz Beckenbauer și Johann Cruyff. Finala a fost și va rămâne de poveste. Olanda a avut lovitura de începere și a urmat o serie de 14 pase consecutive, da, patrusprezece, un minut și ceva în care jucătorii germani, la ei acasă, nu au atins mingea! La un moment dat, Johann Cruyff s-a plictisit să vadă atâtea pase, a luat mingea și s-a oprit doar faultat în careul german. Penalty! Neeskens a pus-o pe punctul cu var și a rupt plasa porții lui Sepp Maier. 1-0 pentru Olanda.
EURO 2024: Portocala împărțită în două
Atunci, în minutul 2 al finalei, „Portocala Mecanică” s-a împărțit în două. O jumătate a ales să apere acel 1-0, cealaltă jumătate a ales să nu trădeze fotbalul. Ambele jumătăți și întreaga Olanda au pierdut. Germanii au învins cu 2-1, prin golurile lui Breitner, din penalty, și din pirueta celebră a lui Gerd Muller.
Cobor la stația „Olympiapark” cu emoții. Totul e înconjurat de pădure. În depărtare se vede acoperișul de sticlă, seamănă cu o scoică, de la „Olympiastadion”, sub care, pe 7 iulie 1974, Franz Beckenbauer, „Der Kaiser”, a fost încoronat Împăratul Lumii. Stadionul e închis. Se văd scaunele verzi de la nivelul superior. Acum, pe arena care a găzduit acel meci și acel duel, istorice, se țin spectacole, concerte rock. Înainte de startul Euro, legendara trupă AC/DC a avut două concerte consecutive. Peste 150.000 de fani au urlat în total pe „Thunderstruk” și „Highway to Hell”.
Cum am intrat pe „Olympiastadion”
Stadionul e închis. Lanțuri și garduri de metal îl înconjoară și-ți barează nu doar accesul, ci și privirea. Hopa! Doi indivizi dau la o parte un gard. Le spun cine sunt și ce vreau. Unul dintre ei pune mâna către mine. „Please, no”. După cum coboară pe trepte, bag seama că pregătesc un nou concert. Sigur, nu de dimensiunile AC/DC. Mă învârt de colo-colo în parcare și-mi închipui că aici au tras autocarele din care au coborât acum 50 de ani Beckenbauer și Cruyff.
O tipă blondă, se va dovedi la fel de drăguță pe cât este, mă întreabă, văzându-mă cu acreditarea de gât: „You are from UEFA?”. Îi spun sincer că nu, că sunt ziarist și că e important pentru mine și pentru ziarul pe care-l reprezint să fac câteva fotografii în interiorul stadionului. Apelează pe cineva de pe un aparat mobil, ca o stație Motorola de pe vremuri de la „Evenimentul zilei”, apoi îmi spune să o urmez. Deschide o poartă de acces: „Puteți filma și să faceți fotografii timp de 15 minute”.
Sprintul lui Cruyff, pirueta lui Gerd Muller
La fel de sincer cum i-am spus că nu sunt de la UEFA, la fel de sincer scriu că mi-a tremurat mobilul să filmez și să fotografiez dinăuntrul stadionului pe care s-a jucat acea finală din istoria fotbalului. „Olympiastadion” nu mai are gazon. Nici porțile la care s-au dat atâtea goluri istorice, mai ales cele 3 ale finalei din 1974. Stadionul este impresionant prin arhitectură, prin dimensiuni. Este ca o scoică, tribune uriașe, peluze mai mici.
Stau să mă gândesc de unde s-a filmat finala din 1974. Spre care dintre peluze, dacă porți nu mai sunt, a atacat și a marcat Olanda celebrul gol al lui Neeskens, după cele 14 pase consecutive și după faultul asupra lui Cruyff. Sau care e peluza la care Gerd Muller a marcat golul victoriei Germaniei Federale.
Intru pe youtoube. Da, cred că știu. Dar nu mai contează. Mai zăbovesc câteva minute dintre cele 15 pe care mi le-a îngăduit blonda, mi-ar fi lăsat mai multe, sunt sigur, și mă așez pe scaunele verzi decolorate de soare și de istorie.
Parcă văd cursa lui Cruyff, pirueta lui Gerd Muller și pe Franz Beckenbauer cu trofeul deasupra capului.