EURO 2024. Când s-a lansat TVR Sport, undeva în primăvară, postul a difuzat mai multe înregistrări din trecut. Povestea finalei de Cupa Davis, România – SUA din 1972, pierdută cu 3-2, de la București, despre care Ion Țiriac mi-a spus, „domnul Daniel, matale câți ani aveai în 1972?”. „Trei ani”. „Dincolo de partide, m-a impresionat un lucru. Când am plecat de la Tolstoi, hotelul din Primăverii unde ne-a cazat partidul și până la Progresul, nu era nimeni pe străzi. Tot Bucureștiul era în casă, la televizor. Atunci mi-am imaginat cum va arăta lumea într-un război nuclear”.
EURO 2024. Lecția lui Mircea Lucescu
Un interviu cu Mircea Lucescu, luat de regretatul Tudor Vornicu, înaintea marii victorii cu Italia de pe 16 aprilie 1983, veritabilă lecție de psihologie, de antrenorat și de orice mai vreți, care s-ar putea preda și azi la orice școală de fotbal din Europa. Plus, bineînțeles, exercițiile Nadiei de la Montreal, victoriile Generației de Aur, câte și mai câte.
Golul din penalty, contra Angliei
Și un interviu luat de Ionel Stoica, probabil în toamna lui 1980, lui Anghel Iordănescu, chiar acasă la el, lucru rar pentru acele vremuri. Am fixat anul, fiindcă Nea Puiu vorbește despre penalty-ul transformat contra Angliei, în preliminariile Campionatului Mondial din Spania 82, la acea mare victorie, 2-1, pe fostul „23 August”.
Un prichindel alerga de colo-colo, când la microfon, când la Iordănescu, când la doamna Valeria, mama sa. Care dădea să-l suie pe genunchi, numai că omulețul de 2 ani și jumătate era așa de neastâmpărat de nu mai știam dacă să mă uit la ce povestește Nea Puiu sau la cum se zbenguie prichindelul.
Omulețul acela a împlinit pe 16 iunie 46 de ani și a calificat echipa națională în „optimile” Campionatului European, de pe primul loc în grupă. Probabil că toată familia a fost la Frankfurt, ca și la celelalte meciuri. Edi a și mărturist după victoria cu Ucraina că a trimis patru mașini la aeroport înaintea meciului.
Nea Puiu, prichindelul matale s-a făcut mare!
